2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică folosită pentru distrugerea buruienilor dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.

erbicid, ~ă sn, a [At: LTR / V: ier~ / Pl: ~e / E: fr herbicide] 1-2 (Substanță) care se folosește la distrugerea ierburilor dăunătoare agriculturii și a buruienilor de pe terenuri, drumuri etc.

ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță chimică care distruge buruienile dăunătoare agriculturii. – Din fr. herbicide.

ERBICÍD, erbicide, s. n. Substanță care distruge ierburile dăunătoare agriculturii.

ERBICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge ierburile dăunătoare pentru agricultură. [Var. ierbicid, -ă adj., s.n. / < fr. herbicide, cf. lat. herba – iarbă, caedere – a ucide].

ERBICÍD, -Ă adj., s. n. (substanță) care distruge buruienile din culturi. (< fr. herbicide)

ERBICÍD ~e n. Substanță care distruge ierburile dăunătoare plantelor de cultură. /<fr. herbicide

IERBICÍD, -Ă adj., s.n. v. erbicid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

erbicíd s. n., pl. erbicíde

erbicíd s. n., pl. erbicíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ERBI- „iarbă, buruiană”. ◊ L. herba „iarbă” > fr. herbi-, germ. id., engl. id. > rom. erbi-.~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ierburile dăunătoare agriculturii; ~color (v. -color), adj., de culoarea verde a ierbii; ~fer (v. -fer), adj., acoperit cu ierburi; ~vor (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu ierburi. 2. s. n. pl., Grup de mamifere care se hrănesc cu vegetale, avînd o dentiție specială.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ERBICÍDE (fr. {i}; {s} lat. herba „iarbă”, „plantă” + -cid „care ucide”) s. n. pl. Substanțe chimice cu acțiune toxică selectivă (limitată la unele specii vegetale) sau generală (pentru orice specie), folosite pentru distrugerea buruienilor din culturile agricole, de pe diferite terenuri (drumuri, căi ferate) etc.

Intrare: erbicid (adj.)
erbicid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbicid
  • erbicidul
  • erbicidu‑
  • erbici
  • erbicida
plural
  • erbicizi
  • erbicizii
  • erbicide
  • erbicidele
genitiv-dativ singular
  • erbicid
  • erbicidului
  • erbicide
  • erbicidei
plural
  • erbicizi
  • erbicizilor
  • erbicide
  • erbicidelor
vocativ singular
plural
ierbicid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbicid
  • ierbicidul
  • ierbicidu‑
  • ierbici
  • ierbicida
plural
  • ierbicizi
  • ierbicizii
  • ierbicide
  • ierbicidele
genitiv-dativ singular
  • ierbicid
  • ierbicidului
  • ierbicide
  • ierbicidei
plural
  • ierbicizi
  • ierbicizilor
  • ierbicide
  • ierbicidelor
vocativ singular
plural
Intrare: erbicid (s.n.)
erbicid2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erbicid
  • erbicidul
  • erbicidu‑
plural
  • erbicide
  • erbicidele
genitiv-dativ singular
  • erbicid
  • erbicidului
plural
  • erbicide
  • erbicidelor
vocativ singular
plural
ierbicid2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierbicid
  • ierbicidul
  • ierbicidu‑
plural
  • ierbicide
  • ierbicidele
genitiv-dativ singular
  • ierbicid
  • ierbicidului
plural
  • ierbicide
  • ierbicidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

erbicid ierbicid (2)

  • 1. (Substanță chimică) care distruge buruienile dăunătoare agriculturii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: