epura vt [At: CONTEMP., 1948, nr. 104, 10/1 / Pzi: ~rez / E: fr epurer] 1 (C. i. soluții, amestecuri) A curăța de substanțele sau de corpurile nefolositoare ori dăunătoare. 2 (În regimul comunist) A elimina persoanele considerate necorespunzătoare sau ostile din partid, dintr-o instituție, dintr-o organizație etc. 3 (În regimul comunist) A îndepărta dintr-o bibliotecă volumele, publicațiile considerate necorespunzătoare sau periculoase din punct de vedere ideologic.

EPURA, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A curăța, a întări o instituție, o întreprindere etc. prin îndepărtarea elementelor necorespunzătoare, nedemne, dăunătoare sau dușmănoase. ♦ (Cu privire la fondul unei biblioteci) A îndepărta cărțile dăunătoare sau necorespunzătoare din punct de vedere științific.

EPURA vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer].

EPURA vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr. épurer)

epura vb. I 1992 (Sensul circulă din anii ’50) v. restructura (din fr. épurer)

A EPURA ~ez tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer

epură sf [At: DEX / Pl: ~re / E: fr épure] 1 Desen liniar care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case etc. 2 Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul unei construcții geometrice. 3 Diagramă.

*EPURĂ (pl. -re) sf. 📐 Desen linear care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case, etc. după metodele geometriei descriptive [fr.].

EPURĂ, epure, s. f. (Geom.) Desen liniar care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case etc. ♦ Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul construcțiilor geometrice. ♦ Diagramă.

EPURĂ s.f. Reprezentare la scară, prin linii geometrice, a unui obiect oarecare. ♦ Desen realizat după o schiță. [< fr. épure].

EPURĂ s. f. desen liniar care reprezintă la scară, pe unul sau mai multe planuri, proiecțiile diferitelor părți ale unei figuri cu trei dimensiuni. (< fr. épure)

*epúră f., pl. e (fr. épure, d. épurer, a epura). Desemn în mare al unuĭ edificiŭ, al uneĭ mașinĭ executat pe un zid orĭ pe sol. Desemn terminat, în opoz. cu crochiŭ.

epura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. epurez, 3 epurează; conj. prez. 1 sg. să epurez, 3 să epureze

epura (a ~) vb., ind. prez. 3 epurează

epura vb., ind. prez. 1. sg. epurez, 3 sg. și pl. epurează

epură s. f., g.-d. art. epurei; pl. epure

epură s. f., g.-d. art. epurei; pl. epure

epură s. f., g.-d. art. epurei; pl. epure

EPÚRĂ (< fr.) s. f. Desen liniar reprezentând proiecțiile ortogonale ale unei piese pe două sau trei plane ortogonale, aduse ulterior la coplanaritate prin rabatarea cu 90° a două dintre ele.

EPURA vb. (TEHN.) v. purifica.

EPURA vb. (TEHN.) a purifica. (A ~ apa.)

A epura ≠ a polua