2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epura vt [At: CONTEMP., 1948, nr. 104, 10/1 / Pzi: ~rez / E: fr epurer] 1 (C. i. soluții, amestecuri) A curăța de substanțele sau de corpurile nefolositoare ori dăunătoare. 2 (În regimul comunist) A elimina persoanele considerate necorespunzătoare sau ostile din partid, dintr-o instituție, dintr-o organizație etc. 3 (În regimul comunist) A îndepărta dintr-o bibliotecă volumele, publicațiile considerate necorespunzătoare sau periculoase din punct de vedere ideologic.

EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.

EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer.

EPURÁ, epurez, vb. I. Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A curăța, a întări o instituție, o întreprindere etc. prin îndepărtarea elementelor necorespunzătoare, nedemne, dăunătoare sau dușmănoase. ♦ (Cu privire la fondul unei biblioteci) A îndepărta cărțile dăunătoare sau necorespunzătoare din punct de vedere științific.

EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer].

EPURÁ vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr. épurer)

epurá vb. I 1992 (Sensul circulă din anii ’50) v. restructura (din fr. épurer)

A EPURÁ ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer

epu sf [At: DEX / Pl: ~re / E: fr épure] 1 Desen liniar care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case etc. 2 Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul unei construcții geometrice. 3 Diagramă.

EPÚRĂ, epure, s. f. Desen liniar care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case etc. ♦ Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul construcțiilor geometrice. ♦ Diagramă. – Din fr. épure.

EPÚRĂ, epure, s. f. Desen liniar care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case etc. ♦ Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul construcțiilor geometrice. ♦ Diagramă. – Din fr. épure.

EPÚRĂ, epure, s. f. (Geom.) Desen liniar care reprezintă în proiecții diferitele părți ale unei mașini, ale unei case etc. ♦ Reprezentare grafică precisă în scopul rezolvării unei probleme cu ajutorul construcțiilor geometrice. ♦ Diagramă.

EPÚRĂ s.f. Reprezentare la scară, prin linii geometrice, a unui obiect oarecare. ♦ Desen realizat după o schiță. [< fr. épure].

EPÚRĂ s. f. desen liniar care reprezintă la scară, pe unul sau mai multe planuri, proiecțiile diferitelor părți ale unei figuri cu trei dimensiuni. (< fr. épure)

*epúră f., pl. e (fr. épure, d. épurer, a epura). Desemn în mare al unuĭ edificiŭ, al uneĭ mașinĭ executat pe un zid orĭ pe sol. Desemn terminat, în opoz. cu crochiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epurá (a ~) vb., ind. prez. 3 epureáză

epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. și pl. epureáză

epúră s. f., g.-d. art. epúrei; pl. epúre

epúră s. f., g.-d. art. epúrei; pl. epúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica.

EPURA vb. (TEHN.) a purifica. (A ~ apa.)

arată toate definițiile

Intrare: epura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • epura
  • epurare
  • epurat
  • epuratu‑
  • epurând
  • epurându‑
singular plural
  • epurea
  • epurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • epurez
(să)
  • epurez
  • epuram
  • epurai
  • epurasem
a II-a (tu)
  • epurezi
(să)
  • epurezi
  • epurai
  • epurași
  • epuraseși
a III-a (el, ea)
  • epurea
(să)
  • epureze
  • epura
  • epură
  • epurase
plural I (noi)
  • epurăm
(să)
  • epurăm
  • epuram
  • epurarăm
  • epuraserăm
  • epurasem
a II-a (voi)
  • epurați
(să)
  • epurați
  • epurați
  • epurarăți
  • epuraserăți
  • epuraseți
a III-a (ei, ele)
  • epurea
(să)
  • epureze
  • epurau
  • epura
  • epuraseră
Intrare: epură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epu
  • epura
plural
  • epure
  • epurele
genitiv-dativ singular
  • epure
  • epurei
plural
  • epure
  • epurelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)