16 definiții pentru epistat epistatis ipistat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epistat sm [At: (a. 1793), URICARIUL, I, 126/31 / V: ip~, (înv) ~is, ipistatis[1] / Pl: ~ați / E: ngr ἐπιστάτης] (Îvp) 1 Administrator. 2 Logofăt. 3 Supraveghetor. 4 Cel mai mic grad de ofițer de poliție. 5 Persoană care avea gradul de epistat (4) Si: subcomisar. corectată

  1. În original accentul lipsește — LauraGellner

EPISTÁT, epistați, s. m. (Înv.) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis.

EPISTÁT, epistați, s. m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis.

EPISTÁT, epistați, s. m. (Învechit) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; (în trecut) subcomisar. Cum să adormi tu poliția, cu toți sergenții, cu toți comisarii și cu toți epistații ei? HOGAȘ, DR. II 130. Abia scăpase... din mîna unui epistat. MACEDONSKI, O. III 61. Se gîndea ce-ar fi, dacă vreun comisar, vreun epistat ori vreun sergent... l-ar înhăța, l-ar duce la secție. SLAVICI, O. I 327. 2. Persoană care administrează și supraveghează o gospodărie (casă sau moșie); administrator, intendent, logofăt, vechil. L-am găsit ajutor logofătului Marinică, epistatul unei moșii ce aveam în Teleorman. GHICA, S. 302. – Variantă: ipistát (PAS, L. I 35, id. Z. I 161, CARAGIALE, O. I 43) s. m.

epistat m. 1. supraveghetor: epistat de moșie; 2. sub-comisar de poliție: epistat de mahala. [Gr. mod.].

*epistát m. (ngr. epistátis, d. vgr. epistátes. V. aero-stat, para-stas). Supraveghetor, îngrijitor. Iron. Subcomisar. – Vulg. Și ipistat.

IPISTÁT s. m. v. epistat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epistát s. m., pl. epistáți

epistát s. m., pl. epistáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EPISTÁT s. v. administrator, intendent, logofăt, subcomisar, vătaf, vechil.

epistat s. v. ADMINISTRATOR. INTENDENT. LOGOFĂT. SUBCOMISAR. VĂTAF. VECHIL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

epistát (epistáți), s. m.1. Paznic. – 2. Polițai. Mr. epistat. Ngr. ἐπιστάτης (Gáldi 181), sec. XVIII. – Der. epistasie, s. f. (înv., misiunea unui epistat; pază).

Intrare: epistat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epistat
  • epistatul
  • epistatu‑
plural
  • epistați
  • epistații
genitiv-dativ singular
  • epistat
  • epistatului
plural
  • epistați
  • epistaților
vocativ singular
  • epistatule
  • epistate
plural
  • epistaților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipistat
  • ipistatul
  • ipistatu‑
plural
  • ipistați
  • ipistații
genitiv-dativ singular
  • ipistat
  • ipistatului
plural
  • ipistați
  • ipistaților
vocativ singular
  • ipistatule
  • ipistate
plural
  • ipistaților
epistatis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

epistat epistatis ipistat învechit

  • 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: subcomisar 3 exemple
    exemple
    • Cum să adormi tu poliția, cu toți sergenții, cu toți comisarii și cu toți epistații ei? HOGAȘ, DR. II 130.
      surse: DLRLC
    • Abia scăpase... din mîna unui epistat. MACEDONSKI, O. III 61.
      surse: DLRLC
    • Se gîndea ce-ar fi, dacă vreun comisar, vreun epistat ori vreun sergent... l-ar înhăța, l-ar duce la secție. SLAVICI, O. I 327.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care administrează și supraveghează o gospodărie (casă sau moșie).
    exemple
    • L-am găsit ajutor logofătului Marinică, epistatul unei moșii ce aveam în Teleorman. GHICA, S. 302.
      surse: DLRLC

etimologie: