13 definiții pentru episodic

EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique.

EPISÓDIC, -Ă, episodici, -ce, adj. Care ține de un episod; secundar, întâmplător, incidental. – Din fr. épisodique.

EPISÓDIC, -Ă, episodici, -e, adj. Care ține de un episod, care nu este esențial pentru desfășurarea unei acțiuni sau a unui eveniment; întîmplător, incidental, secundar. Rol episodic.Autorii stabilesc profiluri precise tuturor personagiilor, chiar și celor episodice. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5.

episódic adj. m., pl. episódici; f. episódică, pl. episódice

episódic adj. m., pl. episódici; f. sg. episódică, pl. episódice

EPISÓDIC adj. v. secundar.

EPISÓDIC, -Ă adj. De episod; neesențial, întâmplător, incidental, secundar. [< fr. épisodique].

EPISÓDIC, -Ă adj. care ține de episod. ◊ întâmplător, incidental. (< fr. épisodique)

EPISÓDIC2 adv. Din când în când; cu intermitențe. /<fr. épisodique

EPISÓDIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de episod; caracteristic unui episod. /<fr. épisodique

*episódic, -ă adj. (d. episod). Dintr’un episod: personagiŭ episodic. Fig. Accesoriŭ. – Și -zodic (după fr.).

epizodic a. ce nu e esențial acțiunii principale.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPISÓDIC adj. neesențial, secundar. (Un rol ~ într-o piesă.)

Intrare: episodic
episodic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular episodic episodicul episodică episodica
plural episodici episodicii episodice episodicele
genitiv-dativ singular episodic episodicului episodice episodicei
plural episodici episodicilor episodice episodicelor
vocativ singular
plural