12 definiții pentru episcopat

EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop1; timpul cât este în funcție un episcop1; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus.

EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop1; timpul cât este în funcție un episcop1; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus.

EPISCOPÁT, episcopate, s. n. Rangul, demnitatea, funcția de episcop; timpul cît este în funcție un episcop; episcopie. Pînă în secolul al X-lea nu au existat episcopate în nordul Dunăriinici romane, nici grecești. IST. R.P.R. 59.

episcopát s. n., pl. episcopáte

episcopát s. n., pl. episcopáte

EPISCOPÁT s. v. episcopie.

EPISCOPÁT s.n. Rangul, demnitatea de episcop; timpul cât un episcop ocupă această funcție; episcopie. [Cf. fr. épiscopat, lat. episcopatus].

EPISCOPÁT s. n. (bis.) rangul, demnitatea, funcția de episcop; durata sa, episcopie. (< fr. épiscopat, lat. episcopatus)

EPISCOPÁT ~e n. 1) Funcția de episcop. 2) Timpul cât este în funcție un episcop. /<fr. épiscopat, lat. episcopatus

episcopat n. 1. demnitate de episcop; 2. totalitatea episcopiilor; 3. timpul cât un episcop și-a ocupat scaunul.

*episcopát n., pl. e (lat. episcopatus). Episcopie, demnitatea de episcop. Timpu cît ține această demnitate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPISCOPÁT s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopie, (înv.) vlădicíe.

Intrare: episcopat
episcopat substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular episcopat episcopatul
plural episcopate episcopatele
genitiv-dativ singular episcopat episcopatului
plural episcopate episcopatelor
vocativ singular
plural