5 definiții pentru epilogism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

epilogism sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr épilogisme] (Flz) Raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut.

EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament].

EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

epilogísm s. n., pl. epilogísme

epilogísm s. n., pl. epilogísme

Intrare: epilogism
epilogism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • epilogism
  • epilogismul
  • epilogismu‑
plural
  • epilogisme
  • epilogismele
genitiv-dativ singular
  • epilogism
  • epilogismului
plural
  • epilogisme
  • epilogismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)