6 definiții pentru epilogism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
epilogism sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr épilogisme] (Flz) Raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut.
EPILOGISM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPILOGISM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
epilogism s. n., pl. epilogisme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
epilogism s. n., pl. epilogisme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epilogism s. n., pl. epilogisme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epilogism, epilogismesubstantiv neutru
etimologie:
- epilogismos DN