căutare avansată
4 definiții pentru Epifanie, epifanie   declinări

epifaníe s.f. Arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelație a unei realități sacre, mitice; (fig.; poet.) revelație a unei lumi nevăzute. (< fr. épiphanie, gr. epiphania, apariție)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de ctarsoaga | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EPIFANÍE (în gr. „”apariție„, ”arătare„, cf. it. epifania) s. f. 1. Apariția sau manifestarea divinității, a lui Dumnezeu. ♦ În creștinism, manifestarea lui Dumnezeu prin întruparea Fiului și prin arătarea Sfintei Treimi cu ocazia botezului lui Iisus, în râul Iordan. 2. Sărbătoare creștină celebrând nașterea după trup a lui Iisus, închinarea magilor și păstorilor, botezul în Iordan și prima minune săvârșită de Iisus la nunta din Cana Galileii. În sec. 4, Biserica Romei a fixat sărbătoarea Nașterii Domnului la 25 dec., păstrându-se pentru e., vechea dată (6 ian.). 3. Manifestarea sau irumperea sacrului în sfera profanului; fenomen specific tuturor religiilor. 4. P. ext. Manifestare sau percepere neașteptată a esenței sau semnificația unui lucru.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIFANIE gr. ’Eπιφάνιος < ἐπιφάνεια « Arătarea ». 1. – (17 A IV 123; V 161); diac (Isp I2) etc.; armaș (Sur III); olt. (AO XI 217); etc. 2. Ipifanie (Isp IV1); – Gh (Sur IV; Sd XI 69, XXII 62). 3. Cu afer.: Chifanie (Sur VIII; 17 A III 238); Chifan, V., act.; (DR IV2 870; Sur VIII); -e (Isp V1; Sur; -escu, Gh. act. Terminația -an, -anie, -ană, deși tematică, privită ca sufix augmentativ, este suprimată; Chifa fam., -l (P11; RI VIII 118; Băl VI; 17 A II 325). 4/ Prob. a) Căsfanie < Chifanie, etim. Ghibănescu (Sur VIII); b) Chihul < Chiful fam. (Șez).
Sursa: Onomastic (1963) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

epifánie, epifanii s. f. 1. (Grecism) Manifestare a lui Dumnezeu prin întruparea Fiului Său. ♦ Arătarea Sfintei Treimi cu ocazia botezului lui Iisus Hristos, în Iordan, de către Ioan; p. ext. arătare. 2. Sărbătoare creștină (praznic împărătesc cu dată fixă) la 6 ianuarie, orânduită în amintirea botezului Domnului în Iordan de către sf. Ioan Botezătorul și pentru a marca începutul activității Sale publice; botezul Domnului, Bobotează, teofanie; arătarea Domnului. 3. Denumire pentru tema iconografică „Închinarea magilor”, la începutul creștinismului botezul Domnului fiind sărbătorit o dată cu nașterea Sa. – Din gr. epifania.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink