epifanie s.f. I (bis.) 1 (la ortodocși) Fiecare dintre aparițiile lui lisus Hristos, în fața oamenilor, după Înviere; arătare. ♦ Sărbătoare în care se celebrează fiecare dintre aceste apariții. ♦ spec. Boboteaza. 2 (la catolici) Fiecare dintre principalele apariții divine ale lui lisus Hristos. ♦ Celebrare a principalelor apariții divine ale lui lisus Hristos (adorarea Magilor, botezul în lordan, primul miracol etc.). ♦ spec. Vizita Magilor la peștera din Bethlehem, sărbătorită la 6 ianuarie. II (la vechii greci) Acțiunea prin care se manifestă divinitatea. III 1 poet. Revelație a unei lumi nevăzute. Epifania acestui suflet sînt geniile lui creatoare (PÂRV.). 2 Manifestare a spiritului uman sub diferite forme. A anunțat epifania clasicismului. « pl. -ii. g.-d. -iei. /< fr. épiphanie, it. epifania, lat. epiphania -ae; cf. gr. έπιφάνεια „apariție” < έπιφάνής „vizibil” < έπιφαίνω „a (se) arăta, a apărea”.