EPIFANIE gr. ’Eπιφάνιος < ἐπιφάνεια « Arătarea ». 1. – (17 A IV 123; V 161); diac (Isp I²) etc.; armaș (Sur III); olt. (AO XI 217); etc. 2. Ipifanie (Isp IV¹); – Gh (Sur IV; Sd XI 69, XXII 62). 3. Cu afer.: Chifanie (Sur VIII; 17 A III 238); Chifan, V., act.; -ă (DR IV² 870; Sur VIII); -e (Isp V¹; Sur; -escu, Gh. act. Terminația -an, -anie, -ană, deși tematică, privită ca sufix augmentativ, este suprimată; Chifa fam., -l (P¹¹; RI VIII 118; Băl VI; 17 A II 325). 4/ Prob. a) Căsfanie < Chifanie, etim. Ghibănescu (Sur VIII); b) Chihul < Chiful fam. (Șez).