2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei; formulare, exprimare, expunere. Enunțarea unor teorii. ♦ Enunț. Enunțarea unei probleme.

enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri

enunțáre s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

ENUNȚÁRE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. v. emitere.

ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța].

enunțare f. 1. acțiunea de a enunța; 2. termeni cari servă a enunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.

enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer.Der. enunț, s. n.

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare

enunțà v. a exprima în termeni precizi.

*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin [!] vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.

Intrare: enunța
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enunța enunțare enunțat enunțând singular plural
enunță enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enu (să) enu enunțam enunțai enunțasem
a II-a (tu) enunți (să) enunți enunțai enunțași enunțaseși
a III-a (el, ea) enunță (să) enunțe enunța enunță enunțase
plural I (noi) enunțăm (să) enunțăm enunțam enunțarăm enunțaserăm, enunțasem*
a II-a (voi) enunțați (să) enunțați enunțați enunțarăți enunțaserăți, enunțaseți*
a III-a (ei, ele) enunță (să) enunțe enunțau enunța enunțaseră
Intrare: enunțare
enunțare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enunțare enunțarea
plural enunțări enunțările
genitiv-dativ singular enunțări enunțării
plural enunțări enunțărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)