2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

enunțare sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~ția~, ~ncia~ / Pl: ări / E: enunța] 1 Expunere a unei idei, teorii, concluzii etc. într-o formă clară Si: enunțat1 (1), exprimare, formulare, (îvr) enunțiațiune. 2 (Îvr; pcf) Anunțare.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei; formulare, exprimare, expunere. Enunțarea unor teorii. ♦ Enunț. Enunțarea unei probleme.

ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța].

enunțare f. 1. acțiunea de a enunța; 2. termeni cari servă a enunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare

*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enunțare s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

enunțáre s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

enunța (a ~) vb., ind. prez. 3 enunță

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENUNȚÁRE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. v. emitere.

ENUNȚARE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. elaborare, emitere, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...)

ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite.

ENUNȚA vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. a elabora, a emite, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énoncer.Der. enunț, s. n.

Intrare: enunțare
enunțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunțare
  • enunțarea
plural
  • enunțări
  • enunțările
genitiv-dativ singular
  • enunțări
  • enunțării
plural
  • enunțări
  • enunțărilor
vocativ singular
plural
enunciare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunciare
  • enunciarea
plural
  • enuncieri
  • enuncierile
genitiv-dativ singular
  • enuncieri
  • enuncierii
plural
  • enuncieri
  • enuncierilor
vocativ singular
plural
enunțiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunțiare
  • enunțiarea
plural
  • enunțieri
  • enunțierile
genitiv-dativ singular
  • enunțieri
  • enunțierii
plural
  • enunțieri
  • enunțierilor
vocativ singular
plural
Intrare: enunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enunța
  • enunțare
  • enunțat
  • enunțatu‑
  • enunțând
  • enunțându‑
singular plural
  • enunță
  • enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enu
(să)
  • enu
  • enunțam
  • enunțai
  • enunțasem
a II-a (tu)
  • enunți
(să)
  • enunți
  • enunțai
  • enunțași
  • enunțaseși
a III-a (el, ea)
  • enunță
(să)
  • enunțe
  • enunța
  • enunță
  • enunțase
plural I (noi)
  • enunțăm
(să)
  • enunțăm
  • enunțam
  • enunțarăm
  • enunțaserăm
  • enunțasem
a II-a (voi)
  • enunțați
(să)
  • enunțați
  • enunțați
  • enunțarăți
  • enunțaserăți
  • enunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • enunță
(să)
  • enunțe
  • enunțau
  • enunța
  • enunțaseră
enoncia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enuncia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enunțare, enunțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Enunțarea unor teorii. DLRLC
    • 1.1. Enunț. DLRLC DN
      sinonime: enunț
      • format_quote Enunțarea unei probleme. DLRLC
etimologie:
  • vezi enunța DEX '09 DEX '98 DN

enunța, enuverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.