2 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

enunțare sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~ția~, ~ncia~ / Pl: ări / E: enunța] 1 Expunere a unei idei, teorii, concluzii etc. într-o formă clară Si: enunțat1 (1), exprimare, formulare, (îvr) enunțiațiune. 2 (Îvr; pcf) Anunțare.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

ENUNȚÁRE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei; formulare, exprimare, expunere. Enunțarea unor teorii. ♦ Enunț. Enunțarea unei probleme.

enunțáre s. f., g.-d. art. enunțắrii; pl. enunțắri

enunțáre s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

ENUNȚÁRE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. v. emitere.

ENUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța].

enunțare f. 1. acțiunea de a enunța; 2. termeni cari servă a enunța.

enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.

enunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 enúnță

enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță

arată toate definițiile

Intrare: enunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) enunța enunțare enunțat enunțând singular plural
enunță enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) enu (să) enu enunțam enunțai enunțasem
a II-a (tu) enunți (să) enunți enunțai enunțași enunțaseși
a III-a (el, ea) enunță (să) enunțe enunța enunță enunțase
plural I (noi) enunțăm (să) enunțăm enunțam enunțarăm enunțaserăm, enunțasem*
a II-a (voi) enunțați (să) enunțați enunțați enunțarăți enunțaserăți, enunțaseți*
a III-a (ei, ele) enunță (să) enunțe enunțau enunța enunțaseră
enoncia
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enuncia
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enunția
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: enunțare
enunțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enunțare enunțarea
plural enunțări enunțările
genitiv-dativ singular enunțări enunțării
plural enunțări enunțărilor
vocativ singular
plural
enunciare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
enunțiare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)