13 definiții pentru enunțare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENUNȚARE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

ENUNȚARE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei – V. enunța.

enunțare sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) ~ția~, ~ncia~ / Pl: ări / E: enunța] 1 Expunere a unei idei, teorii, concluzii etc. într-o formă clară Si: enunțat1 (1), exprimare, formulare, (îvr) enunțiațiune. 2 (Îvr; pcf) Anunțare.

ENUNȚARE, enunțări, s. f. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei; formulare, exprimare, expunere. Enunțarea unor teorii. ♦ Enunț. Enunțarea unei probleme.

ENUNȚARE s.f. Acțiunea de a enunța; enunț. [< enunța].

enunțare f. 1. acțiunea de a enunța; 2. termeni cari servă a enunța.

*enunțiațiúne f. (lat. e-nuntiátio, -ónis). Acțiunea saŭ modu de a enunța: enunțarea unuĭ fapt. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

enunțare s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

enunțare s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

enunțare s. f., g.-d. art. enunțării; pl. enunțări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENUNȚARE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. v. emitere.

ENUNȚARE s. 1. formulare. (~ unei judecăți.) 2. elaborare, emitere, expunere, formulare. (~ unei noi teorii asupra...)

Intrare: enunțare
enunțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunțare
  • enunțarea
plural
  • enunțări
  • enunțările
genitiv-dativ singular
  • enunțări
  • enunțării
plural
  • enunțări
  • enunțărilor
vocativ singular
plural
enunciare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunciare
  • enunciarea
plural
  • enuncieri
  • enuncierile
genitiv-dativ singular
  • enuncieri
  • enuncierii
plural
  • enuncieri
  • enuncierilor
vocativ singular
plural
enunțiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enunțiare
  • enunțiarea
plural
  • enunțieri
  • enunțierile
genitiv-dativ singular
  • enunțieri
  • enunțierii
plural
  • enunțieri
  • enunțierilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

enunțare, enunțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a enunța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Enunțarea unor teorii. DLRLC
    • 1.1. Enunț. DLRLC DN
      sinonime: enunț
      • format_quote Enunțarea unei probleme. DLRLC
etimologie:
  • vezi enunța DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.