2 intrări
31 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv).
enunț sn [At: CLIMESCU, A. 246 / V: (rar) ~iu, (îvr) ~nciu / Pl: ~uri / E: drr enunța] 1 Formulare a datelor unei probleme, judecăți etc. 2 Formulă prin care se exprimă ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme; formulă prin care se enunță ceva. Tata se amuza de complicațiile nefolositoare ale unora din enunțuri și mă introducea în tainele simplificării lor. SADOVEANU, N. F. 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENÚNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ENÚNȚ ~uri n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*1) enúnț n., pl. urĭ (d. a enunța, ca și denunț d. denunța). Cuvintele pin care se enunță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*2) enúnț, a -á v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
enoncia v vz enunța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enuncia v vz enunța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunciu sn vz enunț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ~țez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunția v vz enunța
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
enunțiu sn vz enunț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
enunț enunciu enunțiu
- 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva.exemple
- Tata se amuza de complicațiile nefolositoare ale unora din enunțuri și mă introducea în tainele simplificării lor. SADOVEANU, N. F. 163.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09
etimologie:
- derivat regresiv enunțasurse: DEX '09 DEX '98 DN