2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

enu sn [At: CLIMESCU, A. 246 / V: (rar) ~iu, (îvr) ~nciu / Pl: ~uri / E: drr enunța] 1 Formulare a datelor unei probleme, judecăți etc. 2 Formulă prin care se exprimă ceva.

ENÚNȚ, enunțuri, s. n. 1. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. 2. (Log.) Ceea ce poate fi calificat drept adevărat sau fals. – Din enunța (derivat regresiv).

ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv).

ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme; formulă prin care se enunță ceva. Tata se amuza de complicațiile nefolositoare ale unora din enunțuri și mă introducea în tainele simplificării lor. SADOVEANU, N. F. 163.

ENÚNȚ s.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța].

ENÚNȚ s. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța)

ENÚNȚ ~uri n. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé

*2) enúnț, a v. tr. (lat. e-nuntiare). Exprim precis pin vorbe orĭ pin scris: a enunța o teoremă.

*1) enúnț n., pl. urĭ (d. a enunța, ca și denunț d. denunța). Cuvintele pin care se enunță.

enunța vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 711 / V: (înv) ~ția, ~ncia, enoncia / Pzi: enunț, (înv) ez / E: fr énoncer, lat enuntiare] 1 (C. i. idei, teorii, concluzii etc.) A expune într-o formă clară Si: a exprima, a formula Vz a numi, a spune. 2 (Îvr; pcf) A anunța.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer.

ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. (Cu privire la idei, teorii etc.) A formula, a exprima, a expune.

ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare].

ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare)

A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare

arată toate definițiile

Intrare: enunț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • enu
  • enunțul
  • enunțu‑
plural
  • enunțuri
  • enunțurile
genitiv-dativ singular
  • enu
  • enunțului
plural
  • enunțuri
  • enunțurilor
vocativ singular
plural
enunciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: enunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • enunța
  • enunțare
  • enunțat
  • enunțatu‑
  • enunțând
  • enunțându‑
singular plural
  • enunță
  • enunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • enu
(să)
  • enu
  • enunțam
  • enunțai
  • enunțasem
a II-a (tu)
  • enunți
(să)
  • enunți
  • enunțai
  • enunțași
  • enunțaseși
a III-a (el, ea)
  • enunță
(să)
  • enunțe
  • enunța
  • enunță
  • enunțase
plural I (noi)
  • enunțăm
(să)
  • enunțăm
  • enunțam
  • enunțarăm
  • enunțaserăm
  • enunțasem
a II-a (voi)
  • enunțați
(să)
  • enunțați
  • enunțați
  • enunțarăți
  • enunțaserăți
  • enunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • enunță
(să)
  • enunțe
  • enunțau
  • enunța
  • enunțaseră
enoncia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enuncia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
enunția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)