ENOLOG, enologi, s. m. Specialist în enologie. [Var.: oenolog s. m.] – Din fr. oenologue.

ENOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [Var.: oenologie s. f.] – Din fr. oenologie.

enolog, ~ă smf [At: DN³ / Pl: ~gi, ~ge / E: fr oenologue] Specialist în enologie.

enologie sf [At: LM / V: oen~, oin~ / E: fr oenologie] Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului.

oencolog sm vz enolog^[1]

oenolog smf vz enolog

oenologie sf vz enologie

ENOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [Var.: oenologie s. f.] – Din fr. oenologie.

ENOLOGIE s. f. Știință aplicată care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului.

OENOLOGIE s. f. Enologie.

ENOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu vinificația și cu studiul produselor derivate ale viei și ale vinului. [Var.: oenologie s. f.] – Fr. oenologie (< gr.).

ENOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în enologie. [Scris și oenolog, var. oinolog s.m.f. / < fr. oenologue]. erată

ENOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul vinurilor și al produselor derivate din vin. [Gen. -iei, scris și oenologie, var. oinologie s.f. / < fr. oenologie, cf. gr. oinos – vin, logos – studiu].

OENOLOG s.m. și f. v. enolog.

OENOLOGIE s.f. v. enologie.

OINOLOG s.m. și f. v. enolog.

OINOLOGIE s.f. v. enologie.

ENOLOG, -Ă s. m. f. specialist în enologie. (< fr. oenologue)

ENOLOGIE s. f. știința care studiază tehnologia producerii și conservării vinurilor. (< fr. oenologie)

ENOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în enologie. /<fr. oenologue

ENOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul vinificației și al produselor vinicole. [G.-D. enologiei] /<fr. oenologie

enolog/oenolog [oe pron. e] (desp. oe-) s. m., pl. enologi/oenologi

enologie/oenologie [oe pron. e] (desp. oe-) s. f., art. enologia/oenologia, g.-d. enologii/oenologii, art. enologiei/oenologiei

*enolog/oenolog [oe pron. e] (oe-) s. m., pl. enologi/oenologi

!enologie/oenologie [oe pron. e] (oe-) s. f., art. enologia/ oenologia, g.-d. enologii/oenologii, art. enologiei/oenologiei

enolog s. m., pl. enologi

enologie s. f., art. enologia, g.-d. enologii, art. enologiei

ENO- (OENO-, OINO-) „vin, vinicol”. ◊ gr. oinos „vin” > fr. oeno- și oino-, germ. ono-, it. eno-, engl. oeno- și eno- > rom. eno, oeno și oino-. □ ~fil (v. -fil₁), adj., s. m., (persoană) interesată în producerea și ameliorarea vinurilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în enologie; ~logie (oenologie) (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu tehnologia producerii și conservării vinurilor; ~manie (oenomanie) (v. -manie), s. f., impuls patologic de a bea vin; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare a cantității de alcool din vinuri; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., disciplină care studiază metodele de preparare și de conservare a vinurilor; sin. enotehnică; ~terapie (v. terapie), s. f., utilizare a vinului în scop terapeutic.