englezi [At: SCRIBAN, D. / V: in~ / Pzi: ~zesc / E: englez] 1-2 vtr (Rar) A (se) transforma în englez. 3 vr A căpăta trăsăturile caracteristice englezilor. 4-5 vtr A da (unui împrumut) sau a căpăta o formă corespunzătoare sistemului limbii engleze.

ENGLÉZ, -Ă, englezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Marii Britanii sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii sau englezilor (1), privitor la Marea Britanie ori la englezi; englezesc; p. ext. britanic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de englezi. – Din ngr. englézos, it. inglese.

englez, ~ă [At: LEG. COND. 138/11 / S și: engles / V: inglez smf (Pl: ingleji) / Pl: ~i, ~e / E: it inglese, ngr ένγλεζος] 1-2 smf (Rar la f) Persoană care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară de acolo. 3 smp Popor care trăiește în Anglia. 4 sm (Îe) A face pe ~ul sau a se face ~, a fi ~ A se face că nu înțelege. 5-6 a Care aparține Angliei sau englezilor. 7-8 a Propriu Angliei sau englezilor. 9-10 a Referitor la Anglia sau la englezi. 11-12 a De Anglia sau de englezi. 13 sf Limba engleză. 14 sma Dans nedefinit îndeaproape. 15 sma Melodie după care se execută dansul englez (14). 16-17 smf, a Britanic. corectată

inglez, ~ă smf vz englez

ENGLÉZ, -Ă, englezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angliei sau populației ei, privitor la Anglia sau la populația ei; englezesc; p. ext. britanic. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de englezi. – Din ngr. englézos, it. inglese.

ENGLÉZ¹, englezi, s. m. Persoană care face parte din populația de bază a Angliei sau care este originară de acolo.

ENGLÉZ², -Ă, englezi, -e, adj. Din Anglia, care aparține Angliei sau populației din Anglia; britanic. Poporul englez. ▭ Lupta pentru interesele vitale ale clasei muncitoare engleze îmbinate cu interesele generale ale întregului popor, în scopul asigurării păcii și al redobîndirii unei adevărate independențe economice și politice a Angliei, este tot mai activă și mai largă în rîndurile clasei muncitoare engleze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2840. ♦ (Substantivat, f.) Limba engleză. Traducere din engleză.

ENGLÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Anglia. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi. (< it. inglese, fr. anglais)

ENGLÉZ¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Angliei sau populației ei; din Anglia. [Sil. en-glez] /<it. inglese

ENGLÉZ² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară din Anglia. /<it. inglese

ENGLÉZĂ f. mai ales art. Limba englezilor. /<it. inglese

englez a. și m. din Anglia: poporul englez, un Englez.

*Engléz, -ă s. Locuitor din Anglia saŭ de rasă anglo-saxonă. Adj. Din Anglia, de Englez: limba engleză. – Și Inglez (it. Inglese, ngr. Inglézos): solul Inglezuluĭ (Nec. 2, 264).

*2) englezésc v. tr. Prefac în Englez. – Și ingl-.

inglez, V. englez.

engléz adj. m., s. m., pl. englézi; adj. f. engléză, pl. engléze

engléză (limbă) s. f., g.-d. art. englézei

engléz s. m., adj. m., pl. englézi; f. sg. engléză, pl. engléze

engléză (limba) s. f., g.-d. art. englézei

Englez, -zi.