3 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENEA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nouă”. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéa-, cf. gr. ennea].

ENEA- elem. „nouă”. (< fr. ennéa-, cf. gr. ennea)

Enèa m. Mit. principe troian, fiul Venerii și a lui Anchise, veni în Italia după ruina Troiei și fundă Alba-Longa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENEA- „nouă, cu nouă”. ◊ gr. ennea „nouă” > fr. ennéa-, engl. id. > rom. enea-.~fil (v. -fil2), adj., cu nouă frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., care are nouă pistile; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu nouă unghiuri și cu nouă laturi; ~petal (v. -petal), adj., care are nouă petale; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers ) format din nouă silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., care are nouă semințe; ~stil (v. -stil), adj., cu nouă coloane.

ENE-, v. ENEA-.~acant (v. -acant), adj., care are nouă spini; ~andru (v. -andru), adj., prevăzut cu nouă stamine; ~aploid (v. haplo-, v. -id), adj., s. n., (organism) ale cărui celule somatice au nouă seturi de cromozomi; ~odă (v. odă), s. f., tub electronic cu nouă electrozi.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ENEA (AENEAS), erou legendar, fiul lui Anchise și al zeiței Venus. După căderea Troiei, E. pleacă spre Pen. Italică pentru a întemeia un oraș. Ajuns aici, după multe peripeții, se căsătorește cu Lavinia, fiica regelui Latinus, devenind străbunul romanilor. Personaj central al „Eneidei” lui Vergiliu.

En/e, -ea; -escu v. Ioan VI B 1.

Intrare: enea
enea
prefix (I7-P)
  • enea
Intrare: Enea (grec.)
Enea (grec.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Enea
Intrare: Enea (rom.)
Enea (rom.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Enea