Enèa m. Mit. principe troian, fiul Venerii și a lui Anchise, veni în Italia după ruina Troiei și fundă Alba-Longa.

Enea = Aeneas.

ENEA (AENEAS), erou legendar, fiul lui Anchise și al zeiței Venus. După căderea Troiei, E. pleacă spre Pen. Italică pentru a întemeia un oraș. Ajuns aici, după multe peripeții, se căsătorește cu Lavinia, fiica regelui Latinus, devenind străbunul romanilor. Personaj central al „Eneidei” lui Vergiliu.