14 definiții pentru enclitic

ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, cu care alcătuiește o unitate, fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se atașează la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.

ENCLÍTIC, -Ă, enclitici, -ce, adj. (Despre cuvinte) Care este legat de un cuvânt precedent, făcând corp cu el și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. enclitique, lat. encliticus.

ENCLÍTIC,-Ă, enclitici,-e, adj. (Gram.; despre cuvinte) Care este legat de un cuvînt precedent, făcînd corp cu el, și nu are accent propriu. În «ducîndu-mă», pronumele «» e enclitic.Articol enclitic = articol hotărît pus la sfîrșitul unui cuvînt. În cuvîntul «omul», «l» e articol enclitic.

enclític adj. m., pl. enclítici; f. enclítică, pl. enclítice

enclític adj. m., pl. enclítici; f. sg. enclítică, pl. enclítice

ENCLÍTIC adj. 1. v. hotărât. 2. v. postpus.

ENCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvânt precedent, făcând cu el o unitate și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat].

ENCLÍTIC, -Ă adj. (despre cuvinte, articole hotărâte, sufixe, desinențe) care se atașează la un cuvânt precedent, cu care formează o unitate, lipsit de accent propriu. (< fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos)

ENCLÍTIC ~că (~ci, ~ce) (despre unități de limbă) Care se atașează la un cuvânt precedent, formând împreună cu acesta o unitate. Articol ~. [Sil. en-cli-] /<fr. enclitique, lat. encliticus

enclitic a. se zice de vorbele lipsite de ton și care se reazimă pe vorba anterioară, ex. văzându-te, spune-i !

*enclític, -ă adj. (vgr. egklitikós). Gram. Se zice despre un cuvînt care se leagă de cel precedent și n'are accent propriŭ, ca îl, ne în prinde-l, ascultă-ne. V. proclitic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ENCLÍTIC adj. (GRAM.) 1. definit, hotărît. (Articol ~.) 2. postpus, (rar) postpozitlv. (Poziția ~ a unui articol.)

ENCLÍTIC, -Ă adj. (cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. onklitikos – înclinat): în sintagmele afix enclitic, articol enclitic și determinant enclitic (v.).

Intrare: enclitic
enclitic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular enclitic encliticul enclitică enclitica
plural enclitici encliticii enclitice encliticele
genitiv-dativ singular enclitic encliticului enclitice encliticei
plural enclitici encliticilor enclitice encliticelor
vocativ singular
plural