enclitic, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr enclitique, lat encliticus] 1 a (Grm; d. unele articole și unele pronume; îoc proclitic) Care este legat de un cuvânt precedent făcând corp (comun) cu el și fiind lipsit de accent propriu. 2-3 sn, a (Articol hotărât) care se așază la sfârșitul unui cuvânt. 4 a (Pex) Care se obține prin encliză. 5 a (Pex) Specific enclizei.