3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

encefal sn [At: TURNESCU, MED. OP. 242r / V: (înv) enchef~ / A și: (rar) ~cefal / Pl: ~e, ~uri / E: fr encéphale] Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian.

ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.

ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale.

ENCEFÁL, encefale, s. n. (Anat.) Creier (1). Neuronii care transmit excitația de la sistemul nervos central, adică de la encefal sau măduva spinării la mușchi... se numesc neuroni centrifugi sau motori. ANATOMIA 187.

ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap].

ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale)

ENCEFÁL ~e n. Parte a sistemului nervos central situată în cutia craniană; creier. /<fr. encéphale

encefal n. totalitatea organelor conținute în cavitatea craniului.

*encefál și (maĭ bine) encéfal n., pl. e (vgr. egképhalos d. én, în, și kephalé, cap). Anat. Creĭer.

ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

encefál s. n., pl. encefále

encefál s. n., pl. encefále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENCEFAL-, v. ENCEFALO-.~algie (v. -algie), s. f., durere intensă a capului; ~atrofie (v. -atrofie), s. f., proces de atrofiere a creierului; ~emie (v. -emie), s. f., umflătură nedureroasă cerebrală congenitală; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare vizuală provocată de leziuni cerebrale.

-ENCEFAL „creier”. ◊ gr. enkephalos „creier” > fr. -encéphale, it. -encefalo > rom. -encefal.

Intrare: encefal (pref.)
encefal3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • encefal
Intrare: encefal (s.n.)
encefal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encefal
  • encefalul
  • encefalu‑
plural
  • encefale
  • encefalele
genitiv-dativ singular
  • encefal
  • encefalului
plural
  • encefale
  • encefalelor
vocativ singular
plural
encefal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • encefal
  • encefalul
  • encefalu‑
plural
  • encefaluri
  • encefalurile
genitiv-dativ singular
  • encefal
  • encefalului
plural
  • encefaluri
  • encefalurilor
vocativ singular
plural
enchefal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: encefal (suf.)
encefal4 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • encefal
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

encefal (s.n.) enchefal

  • 1. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: creier un exemplu
    exemple
    • Neuronii care transmit excitația de la sistemul nervos central, adică de la encefal sau măduva spinării la mușchi... se numesc neuroni centrifugi sau motori. ANATOMIA 187.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană.
    surse: DN

etimologie: