6 definiții pentru encefalo

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENCEFAL2(O), -ENCEFAL, -ENCEFALIE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENCEFALO- „creier, encefal, cerebral”. ◊ gr. enkephalos „creier” > fr. encéphalo-, engl. id., it. encefalo-, germ. enzephalo- > rom. encefalo-.~atriografie (v. atrio-, v. -grafie), s. f., tehnică mixtă de encefalografie și arteriografie, utilizată pentru evidențierea aportului sanguin în regiunea cerebrală; ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a encefalului; ~cistocel (v. cisto-, v. -cel2), s. n., tip de hernie a encefalului în care sistemul ventricular comunică cu cavitatea encefalocelului; ~cistomeningocel (v. cisto-, v. meningo-, v. -cel2), s. n., varietate de encefalocel în care există o cantitate de lichid între meninge și porțiunea de creier herniat; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., anomalie în dezvoltarea țesuturilor sistemului nervos central; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă de examinare radiografică a encefalului; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine radiologică a encefalului; ~id (v. -id), adj., care are aparența sau consistența encefalului; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune de calciu intracerebrală solitară sau multiplă; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a creierului; ~megalie (v. -megalie), s. f., hipertrofie a unei părți a encefalului; ~mere (v. -mer), s. n. pl., segmente succesive ale creierului embrionar; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., malformație în care se asociază în același sac herniar un encefalocel cu un mielocel; ~mielografie (v. mielo-, v. -grafie), s. f., explorare radiologică a encefalului și a măduvei spinării; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune organică a creierului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie cerebrală; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examinarea interiorului cutiei craniene; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a encefalului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a encefalului.

ENCEFAL-, v. ENCEFALO-.~algie (v. -algie), s. f., durere intensă a capului; ~atrofie (v. -atrofie), s. f., proces de atrofiere a creierului; ~emie (v. -emie), s. f., umflătură nedureroasă cerebrală congenitală; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare vizuală provocată de leziuni cerebrale.

-ENCEFAL „creier”. ◊ gr. enkephalos „creier” > fr. -encéphale, it. -encefalo > rom. -encefal.

-ENCEFALIE „creier, encefal, activitate cerebrală”. ◊ gr. enkephalos „creier” > fr. -encéphalie, it. -encefalia, germ. -enzephalie > rom. -encefalie.

Intrare: encefalo
prefix (I7-P)
  • encefalo
sufix (I7-S)
  • encefalie
encefal3 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • encefal
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

encefaloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „creier, encefal; cerebral”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.