2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus.

EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. – Din fr. émule, lat. aemulus.

emul, ~ă smf [At: HELIADE, O. I, 380 / A și: (înv) emul / Pl: ~i, ~e / E: fr émule, lat emulus] Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate Si: concurent, rival.

EMÚL, emuli, s. m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva activînd în același domeniu; rival, concurent (în special în artă și în știință). După Alecsandri și Eminescu, care au creat adevărata limbă poetică pentru lirica noastră, Vlahuță e demnul urmaș și emul al lor. GHEREA, ST. CR. I 246. Toți emulii d-tale de aceeași școală vor gîndi toată noaptea... la isprava d-tale. CARAGIALE, O. VII 231. În școala de la Măgureanu... emulii lui Corai predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boier «Memorabiile lui Socrate», «Phedon» și «Metafizica» lui Aristot. GHICA, S. A. 69.

EMÚL s.m. Rival, concurent (mai ales în artă, în știință). [Cf. fr. émule, lat. aemulus].

EMÚL s. m. rival, concurent (într-un domeniu). (< fr. émule, lat. aemulus)

EMÚL ~i m. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva. /<fr. émule, lat. aemulus

*émul, -ă s. și adj., pl. m. (lat. áemulus, rival). Care caută să ajungă orĭ să-l întreacă pe altu înălțîndu-se pînă la el. V. rival.

ÉMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emú] – Din fr. émou, germ. Emu. corectată

emu smi [At: ENC. ROM. / E: fr ému] Pasăre terestră acarenată, de talie mare, originară din Australia și din Tasmania, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap (Dromiceius novae hollanidae).

EMÚ s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu.

EMÚ s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. [< fr. ému, germ. Emu].

EMÚ s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. (< fr. émou, germ. Emu)

EMÚ m. invar. Pasăre originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap. /<germ. Emu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emul (concurent) s. m., pl. emuli

emu (pasăre) s. m., art. emul; pl. emu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMUL s. concurent, rival. (~ al cuiva în cîmpul literaturii.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EMU (< germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită.

Intrare: emul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emul
  • emulul
  • emulu‑
plural
  • emuli
  • emulii
genitiv-dativ singular
  • emul
  • emulului
plural
  • emuli
  • emulilor
vocativ singular
  • emulule
  • emule
plural
  • emulilor
Intrare: emu
substantiv masculin (M68)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emu
  • emul
  • emu‑
plural
  • emu
  • emu
genitiv-dativ singular
  • emu
  • emului
plural
  • emu
  • emulor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emul, emulisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se străduiește să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote După Alecsandri și Eminescu, care au creat adevărata limbă poetică pentru lirica noastră, Vlahuță e demnul urmaș și emul al lor. GHEREA, ST. CR. I 246. DLRLC
    • format_quote Toți emulii d-tale de aceeași școală vor gîndi toată noaptea... la isprava d-tale. CARAGIALE, O. VII 231. DLRLC
    • format_quote În școala de la Măgureanu... emulii lui Corai predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boier «Memorabiile lui Socrate», «Phedon» și «Metafizica» lui Aristot. GHICA, S. A. 69. DLRLC
etimologie:

emu, emusubstantiv masculin

  • 1. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.