EMU, emu, s. m. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). [Acc. și: emu] – Din fr. émou, germ. Emu. corectat(ă)

emu smi [At: ENC. ROM. / E: fr ému] Pasăre terestră acarenată, de talie mare, originară din Australia și din Tasmania, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap (Dromiceius novae hollanidae).

EMU s. m. invar. Pasăre terestră de talie mare, originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creastă (Dromiceius novaehollandiae). – Din fr. émou, germ. Emu.

EMU s.m. Pasăre mare asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. [< fr. ému, germ. Emu].

EMU s. m. inv. pasăre mare, asemănătoare cu cazuarul, fără creastă, care trăiește prin regiunile de stepă și deșert din Australia și Tasmania. (< fr. émou, germ. Emu)

EMU m. invar. Pasăre originară din Australia, asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap. /<germ. Emu

emu (pasăre) s. m., art. emul; pl. emu

emu (pasăre) s. m., art. emul; pl. emu

emu s. m. invar.

EMU (< germ.) Pasăre terestră acarinată, de talie mare (până la 2 m), endemică în Australia și asemănătoare cu struțul, dar lipsită de creasta cornoasă de pe cap, foarte bună alergătoare (70 km/h) și înotătoare (Dromiceius novaehollandiae). Specie ocrotită.