opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – V. emonda.

emondare sf [At: DEX / Pl: ~dări / E: emonda] 1-2 Emondaj (1-2).

EMONDÁRE, emondări, s. f. Emondaj. – Cf. fr. émonder.

EMONDÁRE s.f. Acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondație. [< emonda].

EMONDÁ, emondez, vb. I. Tranz. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. – Din fr. émonder.

emonda vt [At: DN3 / Pzi: ~dez / E: fr émonder] 1 (C.i. arbori) A curăța de ramuri pentru stimularea creșterii în înălțime. 2 (Med) A înlătura chirurgical exostozele și osteofitele epifizelor.

EMONDÁ vb. I. tr. A curăța arborii de crăci. [< fr. émonder, cf. lat. emundare – a curăța].

EMONDÁ, emondéz, vb. I. tr. A curăța arborii de crăci în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. (cf. fr. émonder, lat. emundare)

A EMONDÁ ~éz tranz. (arbori) A curăța de ramuri pentru a stimula creșterea în înălțime. /<fr. émonder

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emondare s. f., g.-d. art. emondării; pl. emondări

emondáre s. f., g.-d. art. emondării; pl. emondări

*emonda (a ~) (a curăța arborii de crengi) vb., ind. prez. 3 emondează

emondá vb., ind. prez. 3 sg. emondeáză

Intrare: emondare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emondare
  • emondarea
plural
  • emondări
  • emondările
genitiv-dativ singular
  • emondări
  • emondării
plural
  • emondări
  • emondărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: emonda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emonda
  • emondare
  • emondat
  • emondatu‑
  • emondând
  • emondându‑
 singular plural
  • emondează
  • emondați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emondez
 (să)
  • emondez
  • emondam
  • emondai
  • emondasem
a II-a (tu)
  • emondezi
 (să)
  • emondezi
  • emondai
  • emondași
  • emondaseși
a III-a (el, ea)
  • emondează
 (să)
  • emondeze
  • emonda
  • emondă
  • emondase
plural I (noi)
  • emondăm
 (să)
  • emondăm
  • emondam
  • emondarăm
  • emondaserăm
  • emondasem
a II-a (voi)
  • emondați
 (să)
  • emondați
  • emondați
  • emondarăți
  • emondaserăți
  • emondaseți
a III-a (ei, ele)
  • emondează
 (să)
  • emondeze
  • emondau
  • emondară
  • emondaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emondare, emondărisubstantiv feminin

etimologie:

emonda, emondezverb

  • 1. A tăia ramurile de pe trunchiurile arborilor în perioada de creștere pentru a stimula dezvoltarea lor în înălțime. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.