9 definiții pentru emolument emalument


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emolument sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 127 / V: (nob) emal~ / Pl: ~e / E: fr émolument, lat emolumentum] (Rar) 1 Câștig. 2 Salariu.

EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.

EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.

EMOLUMÉNT s.n. (Latinism) Profit, avantaj. [< lat. emolumentum, cf. fr. émolument].

EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum)

*emolumént n., pl. e (lat. emolumentum, avantaj, folos, d. é-molo, e-mólere, a măcina tot, care vine d. mola, moară). Avantaj, profit, folos. Pl. Apuntamente, leafă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emolumént s. n., pl. emoluménte

emolumént s. n., pl. emoluménte

Intrare: emolument
emolument substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emolument
  • emolumentul
  • emolumentu‑
plural
  • emolumente
  • emolumentele
genitiv-dativ singular
  • emolument
  • emolumentului
plural
  • emolumente
  • emolumentelor
vocativ singular
plural
emalument
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)