2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emoționare sf [At: COSTINESCU / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: emoționa] Emoționabilitate.

EMOȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.

EMOȚIONÁRE, emoționări, s. f. Acțiunea de a (se) emoționa și rezultatul ei; tulburare. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa.

EMOȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emoționa și (rar) rezultatul ei;; tulburare. [< emoționa].

emoționa [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr émotionner] 1 vr A fi cuprins de emoție Si: a se tulbura (1). 2 vt A provoca o emoție Si: a impresiona, a mișca. corectată

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție; a impresiona. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner.

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce (asupra cuiva), a provoca (cuiva) o emoție. Are o idee care îl emoționează și pe el. PAS, Z. I 122. ♦ Refl. A fi cuprins, stăpînit de o emoție. Caietele... și le întocmesc pe rînd... pe măsură ce învață să scrie și să se emoționeze de întîmplările vieții. BOGZA, C. O. 276. – Pronunțat: -ți-o-.

EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner].

EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner)

A SE EMOȚIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoție. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner

A EMOȚIONÁ ~éz tranz. A face să se emoționeze. /<fr. émotionner

*emoționéz v. tr. (fr. émotionner, d. émotion, emoțiune). Mișc. turbur sufletu, produc emoțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emoționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. emoționắrii

emoționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. emoționării

emoționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 emoționeáză

emoționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. emoționéz, 3 sg. și pl. emoționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMOȚIONÁRE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. v. sensibilizare.

EMOȚIONARE s. 1. impresionare, înduioșare, mișcare. (~ cuiva la cele auzite.) 2. impresionare, sensibilizare. (~ omului prin intermediul artei.)

arată toate definițiile

Intrare: emoționare
emoționare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emoționare
  • emoționarea
plural
  • emoționări
  • emoționările
genitiv-dativ singular
  • emoționări
  • emoționării
plural
  • emoționări
  • emoționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: emoționa
  • silabație: -ți-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emoționa
  • emoționare
  • emoționat
  • emoționatu‑
  • emoționând
  • emoționându‑
singular plural
  • emoționea
  • emoționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emoționez
(să)
  • emoționez
  • emoționam
  • emoționai
  • emoționasem
a II-a (tu)
  • emoționezi
(să)
  • emoționezi
  • emoționai
  • emoționași
  • emoționaseși
a III-a (el, ea)
  • emoționea
(să)
  • emoționeze
  • emoționa
  • emoționă
  • emoționase
plural I (noi)
  • emoționăm
(să)
  • emoționăm
  • emoționam
  • emoționarăm
  • emoționaserăm
  • emoționasem
a II-a (voi)
  • emoționați
(să)
  • emoționați
  • emoționați
  • emoționarăți
  • emoționaserăți
  • emoționaseți
a III-a (ei, ele)
  • emoționea
(să)
  • emoționeze
  • emoționau
  • emoționa
  • emoționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)