2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.

emisar, ~ă [At: INSTRUCȚII, 17/37 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: fr emissaire] 1 smf Trimis al unui stat sau al unei organizații politice, al unui conducător etc., însărcinat cu o misiune secretă Vz ambasador. 2 smf (Pgn) Mesager. 3 a (Frm; îs) Țap ~ Țap ispășitor. 4 sn Apă care colectează apele murdare din întreprinderi, așezări umane etc. 5 sn Canal sau conductă care colectează apele reziduale adunate într-un lac sau într-un bazin. 6 sn Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. 7 sf Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.

EMISÁR2, emisare, s. n. Canal sau conductă care servește la îndepărtarea apelor adunate într-un loc.

EMISÁR1, emisari, s. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat (de obicei în altă țară) cu o misiune secretă; p. ext. orice persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. V. agent. Ridică ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335.

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].

EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire].

EMISÁR1 s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius)

EMISÁR2 s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire)

EMISÁR1 ~i m. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă țară. 2) Persoană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituție sau de o organizație. /<fr. émissaire, lat. emissarius

EMISÁR2 ~e n. Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. émissaire, lat. emissarius

emisar m. agent însărcinat cu o misiune secretă.

*emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete afară. V. armăsar). Agent însărcinat c’o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emisar2 (apă) s. n., pl. emisare

emisar1 (persoană) s. m., pl. emisari

emisár (apă) s. n., pl. emisáre

emisár (persoană) s. m., pl. emisári

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMISAR s. delegat, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor.

Intrare: emisar (apă)
emisar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisar
  • emisarul
  • emisaru‑
plural
  • emisare
  • emisarele
genitiv-dativ singular
  • emisar
  • emisarului
plural
  • emisare
  • emisarelor
vocativ singular
plural
Intrare: emisar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisar
  • emisarul
  • emisaru‑
plural
  • emisari
  • emisarii
genitiv-dativ singular
  • emisar
  • emisarului
plural
  • emisari
  • emisarilor
vocativ singular
  • emisarule
  • emisare
plural
  • emisarilor
emisariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emisar, emisaresubstantiv neutru

  • 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. DEX '09 DN
  • 3. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. DN
etimologie:

emisar, emisarisubstantiv masculin

  • 1. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ridică ochii turburi la emisarul acesta curios. C. PETRESCU, A. 335. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.