9 definiții pentru emisar (apă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac. – Din fr. émissaire.

emisar, ~ă [At: INSTRUCȚII, 17/37 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: fr emissaire] 1 smf Trimis al unui stat sau al unei organizații politice, al unui conducător etc., însărcinat cu o misiune secretă Vz ambasador. 2 smf (Pgn) Mesager. 3 a (Frm; îs) Țap ~ Țap ispășitor. 4 sn Apă care colectează apele murdare din întreprinderi, așezări umane etc. 5 sn Canal sau conductă care colectează apele reziduale adunate într-un lac sau într-un bazin. 6 sn Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. 7 sf Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.

EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.

EMISÁR2, emisare, s. n. Canal sau conductă care servește la îndepărtarea apelor adunate într-un loc.

EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire].

EMISÁR2 s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire)

EMISÁR2 ~e n. Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. émissaire, lat. emissarius


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emisár2 (apă) s. n., pl. emisáre

emisár (apă) s. n., pl. emisáre

Intrare: emisar (apă)
emisar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emisar
  • emisarul
  • emisaru‑
plural
  • emisare
  • emisarele
genitiv-dativ singular
  • emisar
  • emisarului
plural
  • emisare
  • emisarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

emisar (apă)

  • 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Curs de apă permanent care se scurge dintr-un lac.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar.
    surse: DN

etimologie: