18 definiții pentru eminență
din care- explicative (10)
- morfologice (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
eminență sf [At: TEODOROVICI, M. 50/5 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: fr éminence, it eminenza, lat eminentia] 1 Superioritate. 2 (Îlav) În ~ În special. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Titlu onorific dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. 4 (Îs) ~ cenușie (rar, gri) Persoană influentă care manevrează un personaj oficial, un partid politic sau o organizație etc. 5 (Înv) Titlu dat mitropoliților sau episcopilor ortodocși. 6 (Frm) Elevație de teren Vz dâmb, colină, ieșitură, proeminență. 7 Parte a unei construcții situată deasupra terenului. 8 (Aht; înv) Parte a unei construcții situate deasupra terenului. 9 (Atm; înv) Apofiză. 10 (Imp) Iminență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (De obicei însoțit de pron. pos., cu valoare de pronume de reverență) Titlu dat episcopilor și cardinalilor catolici. La unsprezece și jumătate vine eminența sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EMINÉNȚĂ ~e f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eminență f. 1. înălțime, înălțătură; 2. fig. înălțime morală, superioritate; 3. titlu dat cardinalilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*eminénță s. (lat. eminentia). Înălțime de teren (V. dîmb). Proeminență. Fig. Distincțiune, superioritate. Titlu dat cardinalilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eminenție sf vz eminență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eminență (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminenței; pl. eminențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Eminență (termen de adresare) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Eminénță (termen de adresare) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eminénță s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!Eminența Sa loc. pr., g.-d. Eminenței Sale, pl. Eminențele Lor
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!Eminența Voastră loc. pr., g.-d. Eminenței Voastre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Eminențele Voastre loc pr.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Eminénța sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eminență, eminențesubstantiv feminin
- 1. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. DEX '09 DLRLC DN
- La unsprezece și jumătate vine eminența sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104. DLRLC
- 1.1. Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. DEX '09 MDN '00
-
- 2. Ieșitură, proeminență. DNsinonime: ieșitură proeminență
etimologie:
- éminence DEX '09 DEX '98 DN
- eminentia DEX '09 DEX '98 DN