EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia.

eminență sf [At: TEODOROVICI, M. 50/5 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: fr éminence, it eminenza, lat eminentia] 1 Superioritate. 2 (Îlav) În ~ În special. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Titlu onorific dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. 4 (Îs) ~ cenușie (rar, gri) Persoană influentă care manevrează un personaj oficial, un partid politic sau o organizație etc. 5 (Înv) Titlu dat mitropoliților sau episcopilor ortodocși. 6 (Frm) Elevație de teren Vz dâmb, colină, ieșitură, proeminență. 7 Parte a unei construcții situată deasupra terenului. 8 (Aht; înv) Parte a unei construcții situate deasupra terenului. 9 (Atm; înv) Apofiză. 10 (Imp) Iminență.

EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.

EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (De obicei însoțit de pron. pos., cu valoare de pronume de reverență) Titlu dat episcopilor și cardinalilor catolici. La unsprezece și jumătate vine eminența sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104.

EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].

EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)

EMINÉNȚĂ ~e f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia

eminență f. 1. înălțime, înălțătură; 2. fig. înălțime morală, superioritate; 3. titlu dat cardinalilor.

*eminénță s. (lat. eminentia). Înălțime de teren (V. dîmb). Proeminență. Fig. Distincțiune, superioritate. Titlu dat cardinalilor.

eminenție sf vz eminență

eminență (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminenței; pl. eminențe

Eminență (termen de adresare) s. f.

Eminénță (termen de adresare) s. f.

eminénță s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe

!Eminența Sa loc. pr., g.-d. Eminenței Sale, pl. Eminențele Lor

!Eminența Voastră loc. pr., g.-d. Eminenței Voastre

Eminențele Voastre loc pr.

Eminénța sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre)