16 definiții pentru eminență

EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu onorific conferit cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = colaborator apropiat al unui conducător de stat, demnitar etc. care acționează din umbră, fără a se face observat. – Din fr. éminence, lat. eminentia.

EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.

EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (De obicei însoțit de pron. pos., cu valoare de pronume de reverență) Titlu dat episcopilor și cardinalilor catolici. La unsprezece și jumătate vine eminența sa nunțiul papal. VORNIC, P. 104.

Eminénță (termen de adresare) s. f.

eminénță (proeminență, superioritate) s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe

eminénță s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe

Eminénță (termen de adresare) s. f.

EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].

EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)

EMINÉNȚĂ ~e f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia

eminență f. 1. înălțime, înălțătură; 2. fig. înălțime morală, superioritate; 3. titlu dat cardinalilor.

*eminénță s. (lat. eminentia). Înălțime de teren (V. dîmb). Proeminență. Fig. Distincțiune, superioritate. Titlu dat cardinalilor.

!Eminénța Sa loc. pr., g.-d. Eminénței Sále, pl. Eminénțele Lor

!Eminénța Voástră loc. pr., g.-d. Eminénței Voástre

Eminénțele Voástre loc pr.

Eminénța sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre)

Intrare: eminență
eminență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eminență eminența
plural eminențe eminențele
genitiv-dativ singular eminențe eminenței
plural eminențe eminențelor
vocativ singular
plural