eminență sf [At: TEODOROVICI, M. 50/5 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: fr éminence, it eminenza, lat eminentia] 1 Superioritate. 2 (Îlav) În ~ În special. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Titlu onorific dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. 4 (Îs) ~ cenușie (rar, gri) Persoană influentă care manevrează un personaj oficial, un partid politic sau o organizație etc. 5 (Înv) Titlu dat mitropoliților sau episcopilor ortodocși. 6 (Frm) Elevație de teren Vz dâmb, colină, ieșitură, proeminență. 7 Parte a unei construcții situată deasupra terenului. 8 (Aht; înv) Parte a unei construcții situate deasupra terenului. 9 (Atm; înv) Apofiză. 10 (Imp) Iminență.