Definiția cu ID-ul 51006:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMINENȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.