EMFIZEM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorează infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème.

emfizem sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~isemă sf ~isimă sf enfisemă sf enfisimă sf, enfizemă sf, (rar) enfi~, (înv) ~ă sf / S și: (după fr) emphyzem / Pl: ~e / E: fr emphyséme, ngr εμφήσημα] 1 Umflătură rezultată din infiltrarea aerului sau din dezvoltarea unui gaz în țesutul celular al unor organe sau sub piele. 2 (Îs) ~ pulmonar sau ~ă veziculară Dilatare forțată a alveolelor pulmonare, provocată de pierderea elasticității țesutului Si: năduf (1), năglugă, suspin, șuiu, (pop) tignafes, (reg) șui. corectat(ă)

EMFIZEM, emfizeme, s. n. Sindrom care se datorește infiltrării de aer în interstițiile țesutului conjunctiv al unui organ. ◊ Emfizem pulmonar = dilatare excesivă și permanentă a plămânilor datorită atrofiei și ruperii septurilor dintre alveole, precum și pierderii elasticității. – Din fr. emphysème.

EMFIZEM, emfizeme, s. n. Umflătură rezultată din infiltrarea aerului sau din dezvoltarea unui gaz în țesutul celular al unor organe sau sub piele. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea plămînilor provocată de pierderea elementelor elastice ale țesutului pulmonar și de înlocuirea lor prin țesuturi conjunctive neelastice.

EMFIZEM s.n. Umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ◊ Emfizem pulmonar = dilatarea forțată a alveolelor pulmonare provocată de pierderea elasticității țesutului. [Pl. -me, -muri. / < fr. emphysème, cf. gr. emphysema – umflătură].

EMFIZEM s. n. umflătură produsă prin infiltrarea aerului în țesuturi. ♦ ~ pulmonar = dilatarea bronhiolelor respiratorii și a alveolelor pulmonare, provocată de pierderea elasticității țesutului. (< fr. emphysème, gr. emphysema)

EMFIZEM ~e n. Stare patologică constând în umflarea unui țesut intern datorită infiltrării aerului în spațiul intercelular. ◊ ~ pulmonar dilatare a alveolelor pulmonare, cauzată de pierderea elasticității țesutului. /<fr. emphyseme

emfisemă sf vz emfizem

emfisimă sf vz emfizem

emfizemă sf vz emfizem

enfisemă sf vz emfizem

enfisimă sf vz emfizem

enfizem sn vz emfizem

enfizemă sf vz emfizem

emfizemă f. Med. dilatare anormală a țesutului unui organ respirator: emfizemă pulmonară.

*enfizémă f., pl. e (vgr. emphýsema, unflare). Med. Unflarea țesăturiĭ celulare pin introducerea aeruluĭ saŭ dezvoltarea unuĭ gaz. Enfizemă pulmonară saŭ veziculară, dilatarea anormală a canaliculelor și beșicuțelor pulmonare, ceĭa ce împedică răsuflarea. (Pop. năduf, năglugă și șuĭ). – Și enfizem n., pl. e și urĭ, ceĭa ce nu e maĭ bine.

emfizem s. n., pl. emfizeme

emfizem s. n., pl. emfizeme

emfizem s. n., pl. emfizeme

emfizem

emfizem, -me.

EMFIZEM PULMONAR s. 1. (MED.) (prin Mold. și Transilv.) șui. 2. (MED. VET.) tignafes.

EMFIZEM PULMONAR s. 1. (MED.) (prin Mold. și Transilv.) șui. 2. (MED. VET.) tignafes.