2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMBÓL s. n. v. embolus.

embol sn [At: ABC SÂN. 148 / V: ~lus / Pl: ~uri / E: fr, lat embolus] (Med) Material străin obstruant (solid, lichid sau gazos) prezent în sânge, care produce embolia.

EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBOL2(O)-, -EMBOLÍE elem. „embolie”. (< fr. embol/o/-, -embolie, cf. gr. embole)

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBÓLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EMBOL-, v. EMBOLO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui embolus.

EMBOLO- „astupare, obstrucție, embolie”. ◊ gr. embole „astupare, strîngere, atac” > fr. embolo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. embolo-.~fazie (v. -fazie), s. f., embololalie*; ~frazie (v. -frazie), s. f., angofrazie*; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare psihică de vorbire, manifestată prin adăugarea inoportună a unor sunete între cuvintele unor fraze; sin. embolofazie; ~meri (v. -mer), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre o vertebră) care este constituită din două piese în formă de inel, străbătute de notocord. 2. s. m. pl., Grup fosil de stegocefali temnospondili din carbonifer și permian, cu vertebre embolomere; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică, în unele forme ușoare de tuberculoză, a emboliilor provocate prin injecții intravenoase.

Intrare: embolo
embolo
prefix (I7-P)
  • embolo
embol2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • embol
Intrare: embolus / embol
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embolus
  • embolusul
  • embolusu‑
plural
  • embolusuri
  • embolusurile
genitiv-dativ singular
  • embolus
  • embolusului
plural
  • embolusuri
  • embolusurilor
vocativ singular
plural
embol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embol
  • embolul
  • embolu‑
plural
  • emboluri
  • embolurile
genitiv-dativ singular
  • embol
  • embolului
plural
  • emboluri
  • embolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

embolus / embol embol

  • 1. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: