2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EMBOL s. n. v. embolus.

embol sn [At: ABC SÂN. 148 / V: ~lus / Pl: ~uri / E: fr, lat embolus] (Med) Material străin obstruant (solid, lichid sau gazos) prezent în sânge, care produce embolia.

EMBOLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: embol s. n.] – Din fr. embolus.

EMBOLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

EMBOLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sînge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBOL2(O)-, -EMBOLIE elem. „embolie”. (< fr. embol/o/-, -embolie, cf. gr. embole)

EMBOLUS/EMBOL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBOLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

embolus/embol s. n., pl. embolusuri/emboluri

embolus/embol s. n., pl. embolusuri/emboluri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EMBOL-, v. EMBOLO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui embolus.

-EMBOLIE „astupare, obstrucție”. ◊ gr. embole „strîngere, înfigere, astupare” > fr. -embolie, germ. id. > rom. -embolie.

EMBOLO- „astupare, obstrucție, embolie”. ◊ gr. embole „astupare, strîngere, atac” > fr. embolo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. embolo-.~fazie (v. -fazie), s. f., embololalie*; ~frazie (v. -frazie), s. f., angofrazie*; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare psihică de vorbire, manifestată prin adăugarea inoportună a unor sunete între cuvintele unor fraze; sin. embolofazie; ~meri (v. -mer), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre o vertebră) care este constituită din două piese în formă de inel, străbătute de notocord. 2. s. m. pl., Grup fosil de stegocefali temnospondili din carbonifer și permian, cu vertebre embolomere; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică, în unele forme ușoare de tuberculoză, a emboliilor provocate prin injecții intravenoase.

Intrare: embolo
prefix (I7-P)
  • embolo
embol2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • embol
embolie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • embolie
Intrare: embolus / embol
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embolus
  • embolusul
  • embolusu‑
plural
  • embolusuri
  • embolusurile
genitiv-dativ singular
  • embolus
  • embolusului
plural
  • embolusuri
  • embolusurilor
vocativ singular
plural
embol1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embol
  • embolul
  • embolu‑
plural
  • emboluri
  • embolurile
genitiv-dativ singular
  • embol
  • embolului
plural
  • emboluri
  • embolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emboloelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „embolie”. MDN '00
etimologie:

embolus, embolusuri / embol, embolurisubstantiv neutru

  • 1. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.