2 intrări

13 definiții

EMBÓL1 s. n. elem. embolus. ()

EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBOL2(O)-, -EMBOLÍE elem. „embolie”. (< fr. embol/o/-, -embolie, cf. gr. embole)

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBÓLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMBOL-, v. EMBOLO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui embolus.

Intrare: embolus
embolus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular embolus embolusul
plural embolusuri embolusurile
genitiv-dativ singular embolus embolusului
plural embolusuri embolusurilor
vocativ singular
plural
embol (subst.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular embol embolul
plural emboluri embolurile
genitiv-dativ singular embol embolului
plural emboluri embolurilor
vocativ singular
plural
Intrare: embol (pref.)
embol (pref.)