2 intrări

15 definiții

embol sn [At: ABC SÂN. 148 / V: ~lus / Pl: ~uri / E: fr, lat embolus] (Med) Material străin obstruant (solid, lichid sau gazos) prezent în sânge, care produce embolia.

EMBÓL1 s. n. elem. embolus. ()

EMBÓLUS, embolusuri, s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care obstruează un vas sangvin, provocând o embolie. [Var.: emból s. n.] – Din fr. embolus.

EMBÓLUS s. n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin, provocând o embolie. – Din fr. embolus.

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

embólus/emból s. n., pl. embólusuri/embóluri

EMBÓLUS s.n. Formație străină obstruantă (solidă, lichidă sau gazoasă) prezentă în sânge care produce embolia. [Var. embol s.n. / < fr., lat. embolus, cf. gr. embolos – cui].

EMBOL2(O)-, -EMBOLÍE elem. „embolie”. (< fr. embol/o/-, -embolie, cf. gr. embole)

EMBÓLUS/EMBÓL s. n. formație străină obstruantă în sânge, care produce embolia. (< fr., lat. embolus, gr. embolos)

EMBÓLUS n. Cheag de sânge, celulă grasă sau corp străin care astupă un vas sangvin. [Var. embol] /<fr. embolus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMBOL-, v. EMBOLO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui embolus.

Intrare: embolus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular embolus embolusul
plural embolusuri embolusurile
genitiv-dativ singular embolus embolusului
plural embolusuri embolusurilor
vocativ singular
plural
embol (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular embol embolul
plural emboluri embolurile
genitiv-dativ singular embol embolului
plural emboluri embolurilor
vocativ singular
plural
Intrare: embol (pref.)
embol (pref.)
prefix (I7-P)