EMBOL²(O)-, -EMBOLIE elem. „embolie”. (< fr. embol/o/-, -embolie, cf. gr. embole)

-EMBOLIE² elem. embol²(o)-.

EMBOLO- „astupare, obstrucție, embolie”. ◊ gr. embole „astupare, strîngere, atac” > fr. embolo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. embolo-. □ ~fazie (v. -fazie), s. f., embololalie*; ~frazie (v. -frazie), s. f., angofrazie*; ~lalie (v. -lalie), s. f., tulburare psihică de vorbire, manifestată prin adăugarea inoportună a unor sunete între cuvintele unor fraze; sin. embolofazie; ~meri (v. -mer), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre o vertebră) care este constituită din două piese în formă de inel, străbătute de notocord. 2. s. m. pl., Grup fosil de stegocefali temnospondili din carbonifer și permian, cu vertebre embolomere; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică, în unele forme ușoare de tuberculoză, a emboliilor provocate prin injecții intravenoase.

EMBOL-, v. EMBOLO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a unui embolus.

-EMBOLIE „astupare, obstrucție”. ◊ gr. embole „strîngere, înfigere, astupare” > fr. -embolie, germ. id. > rom. -embolie.