2 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eli sf vz elice1

ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. – Din fr. hélice, lat. helix, -icis.

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.

HÉLICE[1] s. f. v. elice.

  1. Accentuarea corectă pare să fie HELICE. — gall

elice2 sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ / E: fr hélix] (Atm; rar) Parte externă și periferică a pavilionului urechii.

elice1 sf [At: NEGULICI / V: (rar) he~, (înv) ~ciu, elis sn, elisă, (îvr) ~că / A și: (îvr) el~ / Pl: ~ / E: fr hélice, lat helix, -icis] 1 (Gms) Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2 Organ de mașină rotativ, format din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, folosit la propulsia avioanelor și a navelor, la deplasarea unui fluid etc.

elida vtrp [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) elide / Pzi: ~dez, elid / E: fr élider, lat elidere] 1-2 A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor.

ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helíce s. f.] – Din fr. hélice, lat. helix, -icis.

HELÍCE s. f. V. elice.

ELÍCE, elice, s. f. 1. Organ de mașină avînd forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ și care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave sau a fluidului în care se rotește. 2. (Geom.) Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. – Variante: (franțuzism învechit) elísă (GHICA, S. 400), (rar) helíce (BART, S. M. 36) s. f.

ELIDÁ, pers. 3 elidează, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvînt înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor. În versul: «Și atîta de subțire să o tai c-un fir de păr», vocala «u» din cuvîntul «cu» a fost elidată.Refl. pas. Vocală cu vocală venind în contact se elidează. MACEDONSKI, O. IV 34.

ELÍCE s.f. 1. Curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. hélice, it. elice, cf. gr. helix – spirală].

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].

ELÍCE s. f. 1. curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. organ rotitor din două sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune în mișcare un avion, un vapor etc. (< fr. hélice)

ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)

arată toate definițiile

Intrare: elice
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elice
  • elicea
plural
  • elice
  • elicele
genitiv-dativ singular
  • elice
  • elicei
plural
  • elice
  • elicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • helice
  • helicea
plural
  • helice
  • helicele
genitiv-dativ singular
  • helice
  • helicei
plural
  • helice
  • helicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eli
  • elica
plural
  • elice
  • elicele
genitiv-dativ singular
  • elice
  • elicei
plural
  • elice
  • elicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eli
  • elisa
plural
  • elise
  • elisele
genitiv-dativ singular
  • elise
  • elisei
plural
  • elise
  • eliselor
vocativ singular
plural
Intrare: elis
elis participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elis
  • elisul
  • eli
  • elisa
plural
  • eliși
  • elișii
  • elise
  • elisele
genitiv-dativ singular
  • elis
  • elisului
  • elise
  • elisei
plural
  • eliși
  • elișilor
  • elise
  • eliselor
vocativ singular
plural

elice helice elică elisă

  • 1. Organ de mașină (având forma unor aripi sau a unor lopeți fixate pe un ax rotativ) care servește la punerea în mișcare a unui avion, a unei nave etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Linie curbă care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: