22 de definiții pentru elen (adj.)
din care- explicative (10)
- morfologice (7)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELEN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. [Var.: elin, -ă adj.] – Din ngr. Ellin, lat. Hellenes.
elen, ~ă [At: (cca 1618) GCR I, 51/12 / V: elin smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr héllène, lat hellenus, ngr ἒλλην] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo Si: grec, (îvr) elinic (7-8). 3 smp Popor care locuiește în Grecia. 4 a (Înv; de obicei îoc „creștin”) Păgân. 5-6 a Care aparține Greciei sau grecilor Si: elinic (2-3). 7-8 a Referitor la Grecia sau la greci Si: elinic (4-5). 9 a Originar din Grecia Si: elinic (6). 10-11 a Specific Greciei sau grecilor Si: grecesc, (înv) elenic, elinesc. 12 sf (Îf elină) Limba greacă veche.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elin, -ă adj.] – Din ngr. Ellin, lat. Hellenes.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEN, -Ă, eleni, -e, adj. Care aparține Greciei (în special Greciei antice), propriu Greciei; grec. Coloniile grecești pontice... au răspîndit cultura elenă. IST. R.P.R. 27. Venise de la Atena ca profesor la școala comunității elene. BART, E. 23. Nu zic... că n-am început chiar a citi... poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu. ODOBESCU, S. III 62. – Variantă; elin, -ă (SADOVEANU, N. F. 32) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELEN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELEN ~ă (~i, ~e) Care aparține Greciei antice sau populației ei; din Grecia antică. [Var. elin]/ <ngr. Hellen, lat. Hellenes
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELIN, -Ă adj. v. elen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELIN, -Ă adj. v. elen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELIN, -Ă adj. v. elen.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elin, ~ă a vz elen
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELINĂ s. f. elem. elen.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELENĂ f. mai ales art. Limba greacă veche. [Var. elină] /<ngr. Hellen, lat. Hellenes
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
elen adj. m., s. m., pl. eleni; adj. f., s. f. elenă, pl. elene (autoritățile elene, guvernul elen)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elen adj. m., s. m., pl. eleni; adj. f., s. f. elenă, pl. elene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elen adj. m., s. m., pl. eleni; (persoană) f. sg. elenă, pl. elene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elină (limbă) s. f., g.-d. art. elinei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elină (limbă) (înv.) s. f., g.-d. art. elinei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elină (limba) adj. f., s. f., pl. eline
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elin.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ELEN adj. v. elenic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELEN adj. elenic, elinesc. (Civilizația ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
elen (elenă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ELEN, -Ă (< ngr., lat.) s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Denumire a celor patru vechi triburi grecești (eolieni, dorieni, ionieni și ahei) din S Tesaliei, care s-a extins, din sec. 8-6 î. Hr., asupra tuturor triburilor grecești; (și la sg.) persoană care aparține populației Greciei antice. V. grec. 2. Adj. Care aparține elenilor (1), referitor la eleni. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche (vorbită până în sec. 6 inclusiv).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ELIN PELIN (pseud. lui Dimităr Ivanov) (1877-1949), scriitor bulgar. Maestru al nuvelei realiste, inspirate din viața țărănimii („Neamul Gheracilor”, „Pământul”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
elen, elenăadjectiv
- 1. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Coloniile grecești pontice... au răspîndit cultura elenă. IST. R.P.R. 27. DLRLC
- Venise de la Atena ca profesor la școala comunității elene. BART, E. 23. DLRLC
- Nu zic... că n-am început chiar a citi... poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu. ODOBESCU, S. III 62. DLRLC
- 1.1. Limba greacă veche. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- comentariu Pentru acest sens se folosește forma elină. DEX '09
-
-
etimologie:
- Éllin DEX '98 DEX '09
- Hellenes DEX '98 DEX '09