2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eliminare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: elimina] 1 Punere în stare de libertate a unor substanțe, elemente chimice etc. dintr-un amestec, dintr-o combinație etc. Si: eliminat1 (1-2), eliminație (1-2). 2 Degajare a căldurii Si: eliminat1 (3), eliminație (3). 3-5 Excludere (a cuiva sau) a ceva dintr-o colectivitate, dintr-o acțiune, dintr-un ansamblu etc. Si: eliminat1 (4-5), eliminație (4-5). 6 (Pex) Neacceptare a unei idei Si: eliminat1 (6), eliminație (6). 7-8 (Pex) Respingere (a cuiva sau) a ceva Si: eliminat1 (7-8), eliminație (7-8). 9 Suprimare a existenței a ceva Si: eliminat1 (9), eliminație (9). 10 (Rar) Radiere dintr-un text, de pe o listă etc. Si: eliminat1 (10), eliminație (10). 11 (Mat) Excludere a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică Si: eliminat1 (11). 12-13 (Spc) Excludere a unor elevi sau studenți dintr-o unitate de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă determinată Si: eliminat1 (12-13). 14 (Pex) Refuz de a primi un candidat la un examen Si: eliminat1 (14). 15 Scoatere a unei persoane dintr-o funcție Si: eliminat1 (15). 16-17 (Spc) Înlăturare dintr-o competiție a unor sportivi, concurenți etc. în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină Si: eliminat1 (16-17). 18 Ieșire pe cale naturală din organism a unor substanțe, secreții etc. Si: eliminat1 (18), eliminație (11). 19 (Spc; d. aer) Expirare.

ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ Expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obținerii esențialului. – V. elimina.

ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ Expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obținerii esențialului. – V. elimina.

ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina. In perioada actuală statul realizează în mod consecvent politica de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 534. ♦ Îndepărtare a unui elev din școală. Această greșeală gravă... i-a adus eliminarea din toate școlile statului. GALACTION, O. I 116.

ELIMINÁRE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina].

ELIMINÁRE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina)

elimina [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: elimin și (înv) ~nez / E: fr éliminer] 1-2 vtr (C.i. substanțe, elemente chimice etc.) A (se) pune în stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combinație chimică etc. 3 vr (D. căldură) A se degaja. 4-5 vtr A (se) exclude. 6 vt (Pex) A nu accepta o idee. 7-8 vt (Pex) A respinge pe cineva sau ceva. 9 vt A face să nu mai existe Si: a suprima, a ucide. 10 vt (Rar) A șterge dintr-un text, de pe o listă etc. 11 vt (Mat; c.i. o necunoscută) A face să dispară dintr-o ecuație algebrică. 12-13 vt (Spc; c.i. elevi, studenți) A da afară dintr-o instituție de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă limitată. 14 vt (Pex) A nu primi la un examen. 15 vt (C.i. persoane) A scoate dintr-o funcție. 16-17 vt (C.i. sportivi, concurenți) A înlătura dintr-o competiție în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină. 18 vt (D. organism; c.i. substanțe, secreții etc.) A da afară. 19 vt (Spc; d. aer) A expira.

ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira. – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimină toxinele.Datorită respirației... sîngele poate absorbi fără întrerupere cantități mereu noi de oxigen și poate elimina în aerul înconjurător bioxidul de carbon acumulat în el. ANATOMIA 66. ♦ (În învățămînt) A da afară din școală. Vei fi eliminat din școală. Imediat voi supune cazul dumitale conferinței profesorale. SADOVEANU, N. F. 145.

ELIMINÁ vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elímin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].

ELIMINÁ vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)

A ELIMINÁ elímin tranz. 1) (substanțe, materii, alternative etc.) A îndepărta printr-o selecție. 2) A da afară; a nu admite; a exclude. ~ un elev din școală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultățile. ~ o necunoscută. /<fr. éliminer, lat. eliminare

eliminà v. 1. a da afară, a depărta: a elimina pe un solicitator; 2. fig. a suprima: a elimina un nume din listă.

*elímin și -ez, a v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez, a elimina un elev dintr’o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută.

*eliminațiúne f. (lat. eliminátio, -ónis). Acțiunea de a elimina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elimináre s. f., g.-d. art. eliminắrii; pl. eliminắri

elimináre s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

eliminá (a ~) vb., ind. prez. 3 elímină

eliminá vb., ind. prez. 1 sg. elímin, 3 sg. și pl. elímină

arată toate definițiile

Intrare: eliminare
eliminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eliminare
  • eliminarea
plural
  • eliminări
  • eliminările
genitiv-dativ singular
  • eliminări
  • eliminării
plural
  • eliminări
  • eliminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: elimina
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • elimina
  • eliminare
  • eliminat
  • eliminatu‑
  • eliminând
  • eliminându‑
singular plural
  • elimină
  • eliminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elimin
(să)
  • elimin
  • eliminam
  • eliminai
  • eliminasem
a II-a (tu)
  • elimini
(să)
  • elimini
  • eliminai
  • eliminași
  • eliminaseși
a III-a (el, ea)
  • elimină
(să)
  • elimine
  • elimina
  • elimină
  • eliminase
plural I (noi)
  • eliminăm
(să)
  • eliminăm
  • eliminam
  • eliminarăm
  • eliminaserăm
  • eliminasem
a II-a (voi)
  • eliminați
(să)
  • eliminați
  • eliminați
  • eliminarăți
  • eliminaserăți
  • eliminaseți
a III-a (ei, ele)
  • elimină
(să)
  • elimine
  • eliminau
  • elimina
  • eliminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)