2 intrări

13 definiții

elida vtrp [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) elide / Pzi: ~dez, elid / E: fr élider, lat elidere] 1-2 A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor.

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.

ELIDÁ, pers. 3 elidează, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvînt înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor. În versul: «Și atîta de subțire să o tai c-un fir de păr», vocala «u» din cuvîntul «cu» a fost elidată.Refl. pas. Vocală cu vocală venind în contact se elidează. MACEDONSKI, O. IV 34.

elidá (a ~) (a înlătura vocala finală) vb., ind. prez. 3 elideáză; ger. elidấnd

elidá vb., ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. și pl. elideáză; ger. elidând

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].

ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)

elidà v. a suprima o vocală finală, în vorbire sau în scris.

Elida f. țară în Grecia antică, la V. de Peloponez.

*elíd, -ís, a -íde v. tr. (lat. elído, elídere) și elidéz v. tr. (fr. élider. V. coliziune, leziune). Gram. Suprim o vocală, fac o eliziune, precum: n’am, e’n casă îld. nu am, e în casă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELIDA (ELIS), nume dat în Grecia antică regiunii din NV Peloponesului, celebră prin orașul Olimpia, în care se organizau, o dată la patru ani, Jocurile Olimpice. – Școala din ~ și Eritreea, școală filozofică „socratică” din Grecia antică, de orientare eclectică, fundată de Fedon din Elis (sec. 4 î. Hr.).

Intrare: elida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • elida
  • elidare
  • elidat
  • elidatu‑
  • elidând
  • elidându‑
singular plural
  • elidea
  • elidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elidez
(să)
  • elidez
  • elidam
  • elidai
  • elidasem
a II-a (tu)
  • elidezi
(să)
  • elidezi
  • elidai
  • elidași
  • elidaseși
a III-a (el, ea)
  • elidea
(să)
  • elideze
  • elida
  • elidă
  • elidase
plural I (noi)
  • elidăm
(să)
  • elidăm
  • elidam
  • elidarăm
  • elidaserăm
  • elidasem
a II-a (voi)
  • elidați
(să)
  • elidați
  • elidați
  • elidarăți
  • elidaserăți
  • elidaseți
a III-a (ei, ele)
  • elidea
(să)
  • elideze
  • elidau
  • elida
  • elidaseră
elide
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Elida
Elida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)