ELENISM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I î. H. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme, germ. Hellenismus.

elenism sn [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM., 107^r/4 / V: (rar) ~izm, elin~, he~ / Pl: ~e / E: fr hellénisme, lat hellenismus, ngr ελληνίσμος] 1-3 Cuvânt, locuțiune, expresie proprii limbii elene (12) Si: grecism. 4 Mod de exprimare specific limbii elene. 5 Totalitatea particularităților naționale ale elenilor (2). 6-7 Cultura Greciei (antice) (și influențele exercitate) de ea. 8 (Prc) Cultura elenistică (2). corectat(ă)

*ELENISM (pl. -me) sn. 📖 1 Fel de a vorbi particular limbii grecești ¶ 2 Civilizația greacă [fr.].

ELENISM s. n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I a. Cr. 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme,. germ. Hellenismus.

ELENISM s. n. Etapă în istoria societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și sfîrșitul secolului I î.e.n., caracterizată la început printr-o perioadă de avînt, în care iau naștere forme noi de viață economică, politică și culturală, iar la sfîrșit, prin ascuțirea contradicțiilor interne, prin criză economică și politică.

ELENISM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpînire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme].

ELENISM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme)

ELENISM ~e n. Împrumut din limba elenă. /<fr. hellénisme, germ. Hellenismus

elenism n. 1. locuțiune proprie limbei grecești; 2. totalitatea ideilor și a obiceiurilor poporului grec.

elenizm sn vz elenism

elinism sn vz elenism

helenism sn vz elenism

HELENISM s.n. v. elenism.

*elenízm n. (vgr. ellenismós). Locuțiune particulară limbiĭ vechĭ greceștĭ. Totalitatea ideilor și obiceĭurilor elenice. modificată

!elenism s. n., pl. elenisme

elenism s. n.

elenism s. n.

elenism.