elenism sn [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM., 107^r/4 / V: (rar) ~izm, elin~, he~ / Pl: ~e / E: fr hellénisme, lat hellenismus, ngr ελληνίσμος] 1-3 Cuvânt, locuțiune, expresie proprii limbii elene (12) Si: grecism. 4 Mod de exprimare specific limbii elene. 5 Totalitatea particularităților naționale ale elenilor (2). 6-7 Cultura Greciei (antice) (și influențele exercitate) de ea. 8 (Prc) Cultura elenistică (2). corectat(ă)