opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.

ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.

electrocutare sf [At: CIȘMAN, FIZ. II, 211 / Pl: ~tări / E: electrocuta] 1 Ucidere cu ajutorul curentului electric Si: electrocutat1 (1), electrocuțiune (1). 2-3 Moarte (sau producere de leziuni) prin descărcarea curentului electric în corp Si: electrocutat1 (2-3), electrocuțiune (2-3).

ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a electrocuta (sau de a fi electrocutat); executarea unui condamnat prin curent electric foarte puternic. Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați, – au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.

ELECTROCUTARE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta].

ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp.

ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.

ELECTROCUTA vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

ELECTROCUTA vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

A ELECTROCUTA ~ez tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter

A SE ELECTROCUTA mă ~ez intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter

*electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V. curentez.

*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări

electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări

electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări

electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. electrocutez, 3 electrocutează; conj. prez. 1 sg. să electrocutez, 3 să electrocuteze

electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocutează

electrocuta vb., ind. prez. 1 sg. electrocutez, 3 sg. și pl. electrocutează

Intrare: electrocutare
electrocutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocutare
  • electrocutarea
plural
  • electrocutări
  • electrocutările
genitiv-dativ singular
  • electrocutări
  • electrocutării
plural
  • electrocutări
  • electrocutărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: electrocuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrocuta
  • electrocutare
  • electrocutat
  • electrocutatu‑
  • electrocutând
  • electrocutându‑
 singular plural
  • electrocutează
  • electrocutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrocutez
 (să)
  • electrocutez
  • electrocutam
  • electrocutai
  • electrocutasem
a II-a (tu)
  • electrocutezi
 (să)
  • electrocutezi
  • electrocutai
  • electrocutași
  • electrocutaseși
a III-a (el, ea)
  • electrocutează
 (să)
  • electrocuteze
  • electrocuta
  • electrocută
  • electrocutase
plural I (noi)
  • electrocutăm
 (să)
  • electrocutăm
  • electrocutam
  • electrocutarăm
  • electrocutaserăm
  • electrocutasem
a II-a (voi)
  • electrocutați
 (să)
  • electrocutați
  • electrocutați
  • electrocutarăți
  • electrocutaserăți
  • electrocutaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrocutează
 (să)
  • electrocuteze
  • electrocutau
  • electrocutară
  • electrocutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

electrocutare, electrocutărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: electrocuțiune electrotraumatism
    • format_quote Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați, – au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
etimologie:
  • vezi electrocuta DEX '09 DEX '98 DN

electrocuta, electrocutezverb

  • 1. A omorî sau a muri prin electrocutare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.