2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.

ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.

electrocutare sf [At: CIȘMAN, FIZ. II, 211 / Pl: ~tări / E: electrocuta] 1 Ucidere cu ajutorul curentului electric Si: electrocutat1 (1), electrocuțiune (1). 2-3 Moarte (sau producere de leziuni) prin descărcarea curentului electric în corp Si: electrocutat1 (2-3), electrocuțiune (2-3).

ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a electrocuta (sau de a fi electrocutat); executarea unui condamnat prin curent electric foarte puternic. Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați,au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.

ELECTROCUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta].

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.

ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter

A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter

*electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V. curentez.

*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutắrii; pl. electrocutắri

electrocutáre s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări

electrocutá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocuteáză

electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză

Intrare: electrocutare
electrocutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocutare
  • electrocutarea
plural
  • electrocutări
  • electrocutările
genitiv-dativ singular
  • electrocutări
  • electrocutării
plural
  • electrocutări
  • electrocutărilor
vocativ singular
plural
Intrare: electrocuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrocuta
  • electrocutare
  • electrocutat
  • electrocutatu‑
  • electrocutând
  • electrocutându‑
singular plural
  • electrocutea
  • electrocutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrocutez
(să)
  • electrocutez
  • electrocutam
  • electrocutai
  • electrocutasem
a II-a (tu)
  • electrocutezi
(să)
  • electrocutezi
  • electrocutai
  • electrocutași
  • electrocutaseși
a III-a (el, ea)
  • electrocutea
(să)
  • electrocuteze
  • electrocuta
  • electrocută
  • electrocutase
plural I (noi)
  • electrocutăm
(să)
  • electrocutăm
  • electrocutam
  • electrocutarăm
  • electrocutaserăm
  • electrocutasem
a II-a (voi)
  • electrocutați
(să)
  • electrocutați
  • electrocutați
  • electrocutarăți
  • electrocutaserăți
  • electrocutaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrocutea
(să)
  • electrocuteze
  • electrocutau
  • electrocuta
  • electrocutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electrocutare

  • 1. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: electrocuțiune electrotraumatism attach_file un exemplu
    exemple
    • Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați, – au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi electrocuta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

electrocuta

  • 1. A omorî sau a muri prin electrocutare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: