8 definiții pentru electrocutare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.
ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
electrocutare sf [At: CIȘMAN, FIZ. II, 211 / Pl: ~tări / E: electrocuta] 1 Ucidere cu ajutorul curentului electric Si: electrocutat1 (1), electrocuțiune (1). 2-3 Moarte (sau producere de leziuni) prin descărcarea curentului electric în corp Si: electrocutat1 (2-3), electrocuțiune (2-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROCUTARE, electrocutări, s. f. Faptul de a electrocuta (sau de a fi electrocutat); executarea unui condamnat prin curent electric foarte puternic. Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați, – au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELECTROCUTARE s.f. Acțiunea de a (se) electrocuta și rezultatul ei; electrocuțiune; electrotraumatism. [< electrocuta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*electrocuțiúne f. (electric și cut din execuțiune; fr. électrocution). Omorîre pin electricitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
electrocutare s. f., g.-d. art. electrocutării; pl. electrocutări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
electrocutare, electrocutărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: electrocuțiune electrotraumatism
- Soții Rosenberg, doi oameni nevinovați, – au fost condamnați la moarte prin electrocutare pentru că au luptat alături de oamenii cinstiți din lumea întreagă pentru pace și libertate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. DLRLC
-
etimologie:
- electrocuta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.