opțiuni
  • info

11 definiții pentru electrocuta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp.

ELECTROCUTA, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.

ELECTROCUTA vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

ELECTROCUTA vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

A ELECTROCUTA ~ez tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter

A SE ELECTROCUTA mă ~ez intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter

*electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V. curentez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. electrocutez, 3 electrocutează; conj. prez. 1 sg. să electrocutez, 3 să electrocuteze

electrocuta (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocutează

electrocuta vb., ind. prez. 1 sg. electrocutez, 3 sg. și pl. electrocutează

Intrare: electrocuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrocuta
  • electrocutare
  • electrocutat
  • electrocutatu‑
  • electrocutând
  • electrocutându‑
 singular plural
  • electrocutează
  • electrocutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrocutez
 (să)
  • electrocutez
  • electrocutam
  • electrocutai
  • electrocutasem
a II-a (tu)
  • electrocutezi
 (să)
  • electrocutezi
  • electrocutai
  • electrocutași
  • electrocutaseși
a III-a (el, ea)
  • electrocutează
 (să)
  • electrocuteze
  • electrocuta
  • electrocută
  • electrocutase
plural I (noi)
  • electrocutăm
 (să)
  • electrocutăm
  • electrocutam
  • electrocutarăm
  • electrocutaserăm
  • electrocutasem
a II-a (voi)
  • electrocutați
 (să)
  • electrocutați
  • electrocutați
  • electrocutarăți
  • electrocutaserăți
  • electrocutaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrocutează
 (să)
  • electrocuteze
  • electrocutau
  • electrocutară
  • electrocutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

electrocuta, electrocutezverb

  • 1. A omorî sau a muri prin electrocutare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.