13 definiții pentru ejecție eiecție ejecțiune eiecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din fr. éjection.

EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din fr. éjection.

ejecție sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) eiecțiune, eiecție, ~iune / E: fr éjection, lat ejectio, -onis] 1 (Înv) Aruncare afară. 2 (Med) Dejecție. 3 Evacuare cu mare viteză a unui curent de fluid, printr-un tub profilat în interior, în scopul folosirii energiei fluidului pentru propulsie Si: ejectare (1).

EJÉCȚIE s.f. Ejectare. [Gen. -iei, var. ejecțiune s.f. / cf. fr. éjection, lat. eiectio].

EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio)

EJÉCȚIE ~i f. Evacuare cu mare viteză a unui fluid dintr-un rezervor, folosit pentru propulsie. [G.-D. ejecției; Sil. -ți-e] /<fr. éjection


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ejécție (-ți-e) s. f., art. ejécția (-ți-a), g.-d. art. ejécției; pl. ejécții, art. ejécțiile (-ți-i-)

ejécție s. f. (sil. -ți-e), art. ejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. ejécției; pl. ejécții, art. ejécțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EJECȚIE evacuarea cu viteză mare printr-un ajutaj a unui curent de fluid utilizat pentru propulsie.

Intrare: ejecție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ejecție
  • ejecția
plural
  • ejecții
  • ejecțiile
genitiv-dativ singular
  • ejecții
  • ejecției
plural
  • ejecții
  • ejecțiilor
vocativ singular
plural
eiecție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ejecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ejecțiune
  • ejecțiunea
plural
  • ejecțiuni
  • ejecțiunile
genitiv-dativ singular
  • ejecțiuni
  • ejecțiunii
plural
  • ejecțiuni
  • ejecțiunilor
vocativ singular
plural
eiecțiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ejecție eiecție ejecțiune eiecțiune

  • 1. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ejectare

etimologie: