3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena.V. egrena.

EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena.V. egrena.

egrenat sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: egrena] (Tex) Egrenare.

EGRENÁT s. n. Faptul de a egrena; egrenare.

EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener.

EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener.

egrena vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: fr égrener] (Tex; c.i. fibre de bumbac) A separa de semințe (cu ajutorul unor mașini speciale) pentru obținerea pufului de bumbac.

EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa fibrele lungi de bumbac de semințele pe care ele sînt crescute, cu ajutorul unor unelte sau mașini speciale. În R. P. Albania au intrat în funcțiune o fabrică nouă pentru țesături de lînă și o fabrică de egrenat bumbac. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2798.

EGRENÁ vb. I. tr. A separa (cu mașina) semințele de fibrele de bumbac. [< fr. égrener].

EGRENÁ vb. tr. a desprinde cu o mașină specială fibrele de bumbac de pe semințe. (< fr. egrener)

A EGRENÁ ~éz tranz. (semințe) A separa (cu ajutorul unei mașini speciale) din fibrele de bumbac pentru a obține puful curat. [Sil. e-gre-] /<fr. égrener

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

egrena (a ~) (e-gre-) vb., ind. prez. 3 egrenea

egrená vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. egrenéz, 3 sg. și pl. egreneáză

Intrare: egrenat (part.)
egrenat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egrenat
  • egrenatul
  • egrenatu‑
  • egrena
  • egrenata
plural
  • egrenați
  • egrenații
  • egrenate
  • egrenatele
genitiv-dativ singular
  • egrenat
  • egrenatului
  • egrenate
  • egrenatei
plural
  • egrenați
  • egrenaților
  • egrenate
  • egrenatelor
vocativ singular
plural
Intrare: egrenat (s.n.)
  • silabație: e-gre-nat info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egrenat
  • egrenatul
  • egrenatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • egrenat
  • egrenatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: egrena
  • silabație: e-gre-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • egrena
  • egrenare
  • egrenat
  • egrenatu‑
  • egrenând
  • egrenându‑
singular plural
  • egrenea
  • egrenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • egrenez
(să)
  • egrenez
  • egrenam
  • egrenai
  • egrenasem
a II-a (tu)
  • egrenezi
(să)
  • egrenezi
  • egrenai
  • egrenași
  • egrenaseși
a III-a (el, ea)
  • egrenea
(să)
  • egreneze
  • egrena
  • egrenă
  • egrenase
plural I (noi)
  • egrenăm
(să)
  • egrenăm
  • egrenam
  • egrenarăm
  • egrenaserăm
  • egrenasem
a II-a (voi)
  • egrenați
(să)
  • egrenați
  • egrenați
  • egrenarăți
  • egrenaserăți
  • egrenaseți
a III-a (ei, ele)
  • egrenea
(să)
  • egreneze
  • egrenau
  • egrena
  • egrenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

egrenatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a egrena. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: egrenare
etimologie:
  • vezi egrena DEX '98 DEX '09

egrena, egrenezverb

  • 1. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În R. P. Albania au intrat în funcțiune o fabrică nouă pentru țesături de lînă și o fabrică de egrenat bumbac. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2798. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.