6 definiții pentru egrenat (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener.

EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac. – Din fr. égrener.

egrena vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~nez / E: fr égrener] (Tex; c.i. fibre de bumbac) A separa de semințe (cu ajutorul unor mașini speciale) pentru obținerea pufului de bumbac.

EGRENÁ, egrenez, vb. I. Tranz. A separa fibrele lungi de bumbac de semințele pe care ele sînt crescute, cu ajutorul unor unelte sau mașini speciale. În R. P. Albania au intrat în funcțiune o fabrică nouă pentru țesături de lînă și o fabrică de egrenat bumbac. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2798.

EGRENÁ vb. I. tr. A separa (cu mașina) semințele de fibrele de bumbac. [< fr. égrener].

EGRENÁ vb. tr. a desprinde cu o mașină specială fibrele de bumbac de pe semințe. (< fr. egrener)

A EGRENÁ ~éz tranz. (semințe) A separa (cu ajutorul unei mașini speciale) din fibrele de bumbac pentru a obține puful curat. [Sil. e-gre-] /<fr. égrener

Intrare: egrenat (part.)
egrenat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egrenat
  • egrenatul
  • egrenatu‑
  • egrena
  • egrenata
plural
  • egrenați
  • egrenații
  • egrenate
  • egrenatele
genitiv-dativ singular
  • egrenat
  • egrenatului
  • egrenate
  • egrenatei
plural
  • egrenați
  • egrenaților
  • egrenate
  • egrenatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

egrena

  • 1. A separa cu ajutorul unor mașini speciale semințele de fibrele de bumbac pentru a obține puful de bumbac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În R. P. Albania au intrat în funcțiune o fabrică nouă pentru țesături de lînă și o fabrică de egrenat bumbac. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2798.
      surse: DLRLC

etimologie: