9 definiții pentru „egocentric”   declinări

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; f. sg. egocéntrică, pl. egocéntrice

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCÉNTRIC adj. egocentrist. (Înclinații ~.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCÉNTRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Om) stăpânit de egocentrism; egotist, care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale. [Cf. fr. égocentrique].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCÉNTRIC, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de egocentrism; egocentrist. (< fr. égocentrique)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de egocentrism; propriu egocentrismului. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește egocentrism. /<fr. égocentrique

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-.~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.

Sursa: DETS (1987) | Adăugată de Ladislau Strifler | Semnalează o greșeală | Permalink