2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

egocéntric, ~ă [At: PÂRVAN, I. F. 110 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr égocentrique] 1 a (D. oameni) Care este stăpânit de egocentrism (1). 2 a Care dă dovadă de egocentrism. 3 a (D. firea, manifestările etc. oamenilor) Caracteristic, propriu celui stăpânit de egocentrism (1). 4 a Care trădează egocentrism (1). 5 sn (Rar) Egocentrism (1).

EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.

EGOCÉNTRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Om) stăpânit de egocentrism; egotist, care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale. [Cf. fr. égocentrique].

EGOCÉNTRIC, -Ă adj., s. m. f. (om) stăpânit de egocentrism; egocentrist. (< fr. égocentrique)

EGOCÉNTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de egocentrism; propriu egocentrismului. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește egocentrism. /<fr. égocentrique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; adj. f., s. f. egocéntrică, pl. egocéntrice

egocéntric adj. m., s. m., pl. egocéntrici; f. sg. egocéntrică, pl. egocéntrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGOCÉNTRIC adj. egocentrist. (Înclinații ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-.~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.

Intrare: egocentric (adj.)
egocentric1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egocentric
  • egocentricul
  • egocentricu‑
  • egocentrică
  • egocentrica
plural
  • egocentrici
  • egocentricii
  • egocentrice
  • egocentricele
genitiv-dativ singular
  • egocentric
  • egocentricului
  • egocentrice
  • egocentricei
plural
  • egocentrici
  • egocentricilor
  • egocentrice
  • egocentricelor
vocativ singular
plural
Intrare: egocentric (s.m.)
egocentric2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egocentric
  • egocentricul
  • egocentricu‑
plural
  • egocentrici
  • egocentricii
genitiv-dativ singular
  • egocentric
  • egocentricului
plural
  • egocentrici
  • egocentricilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

egocentric, -ă egocentrică

  • 1. (Om) care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează o asemenea atitudine.
    surse: DEX '09 DN sinonime: egocentrist

etimologie: