4 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGO- Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego].

EGO- elem. „eu”, „propria persoană”. (< fr. égo-, cf. lat. ego, eu)

ÁLTER ÉGO loc. s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat.

álter égo sm [At: DEX2 / E: lat alter ego] 1 Persoană identică în comparație cu alta. 2 (Fig; rar) Om de încredere.

ÁLTER ÉGO s. m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat.

ALTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui; (p. ext.) om de încredere, prieten nedespărțit. [< lat. alter – alt, ego – eu].

ÁLTER ÉGO s. m. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ◊ prieten nedespărțit. (< lat. alter ego, al doilea eu)

ÁLTER ÉGO m. 1) Un alt eu, interior. 2) Persoană care se aseamănă până la identificare cu o alta. 3) Persoană în care poți avea încredere ca în tine însuți. /Cuv. lat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!alter ego (al doilea eu) (lat.) loc. s. n., (rar) pl. alter egouri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-.~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.

EGO-2 (AEGO-) „capră, behăit de capră”. ◊ gr. aix, aigos „capră” > L. sav. ego- și aego-, fr. égo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. ego- și aego-.~bronhofonie (v. bronho-, v. -fonie1), s. f., bronhoegofonie*; ~ceras (aegoceras) (v. -ceras), s. m., specie de amonit caracteristic triasicului, cu cochilia răsucită spre interior și cu coaste rare și proeminente; ~fonie (v. -fonie1), s. f., voce asemănătoare behăitului de capră, cu timbru nazal, percepută stetoacustic la nivelul superior al unei colecții pleurale mijlocii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Alter ego (lat. „Alt eu”, „Al doilea eu”). Ephestion, aghiotantul lui Alexandru cel Mare și prietenul său nedespărțit la treabă și la petreceri, a fost, cum s-a spus, un alter ego al regelui Macedoniei. Filozoiul grec Zenon recunoștea că fiecare discipol din școala sa stoiciană „Porticul” e un alter ego al lui. Scriitorul englez Walter Scott consideră că Leicester, favoritul reginei Elisabeta a Angliei, devenise un alter ego al ei. Expresia se mai folosește și în cazul cînd doi prieteni inseparabili, tovarăși de luptă și idei, își reflectă exact părerile și gîndurile. IST.

Intrare: ego
ego4 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ego
  • egoul
plural
  • egouri
  • egourile
genitiv-dativ singular
  • ego
  • egoului
plural
  • egouri
  • egourilor
vocativ singular
plural
Intrare: ego (pref. - capră)
ego3 (pref. - capră) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • ego
aego
prefix (I7-P)
  • aego
Intrare: ego (pref. - eu)
ego2 (pref. - eu)
prefix (I7-P)
  • ego
Intrare: alter ego
compus
  • alter ego
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alter egolocuțiune substantivală

  • 1. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN Șăineanu, ed. VI
    • 1.1. Om de încredere, prieten nedespărțit. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.