3 definiții pentru ego (pref., eu)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EGO- Element prim de compunere savantă însemnînd „eu”, „propria persoană”. [< lat. ego].
EGO- elem. „eu”, „propria persoană”. (< fr. égo-, cf. lat. ego, eu)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
EGO-1 „eu, propria persoană”. ◊ L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-. □ ~centric (v. -centric), adj., s. m. și f., (persoană) care privește totul prin prisma intereselor și sentimentelor proprii, considerîndu-se centrul oricărei situații; ~filie (v. -filie1), s. f., iubire patologică de sine; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație patologică a propriei persoane; sin. egocentrism; ~latru (v. -latru), adj., stăpînit de egolatrie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: ego (pref., eu)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
egoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă însemnând „eu”, „propria persoană”. DN MDN '00 DETS
etimologie:
- ego DN MDN '00 DETS