EFIGIE, efigii, s. f. Reprezentare în relief pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important. ♦ Imaginea, portretul pictat, desenat, incizat etc. al unei persoane. – Din fr. effigie, lat. effigies.

efigie sf [At: CALENDAR (1854), 45/7 / V: (îvr) ~giu sn / A și: (rar) efigie / Pl: ~ii / E: fr effigie, lat effigies] 1 Reprezentare plastică a (chipului) unei persoane Cf imagine, figură. 2 Reprezentare în relief, pe monede, medalii etc., a chipului unei personalități. 3 (Pex) Față a monedei sau a medaliei pe care se află o efigie (2). 4 Efigie (1) a unui condamnat la moarte, folosită pentru execuția simbolică a acestuia. 5 (Îlav) În ~ (În mod) simbolic.

*EFIGIE sf. 1 🪙 🔷 Reprezentarea în relief sau în pictură a chipului unei persoane (se zice în spec. despre portretele reproduse pe o monetă sau o medalie): monetă cu efigia regelui Carol ¶ 2 Fig. Personificare, reprezentarea vie a unui lucru ideal: efigia durerii ¶ 3 ⚖️ Chipul unei persoane, executat, în mod grosolan, care se atîrna de o spînzurătoare cînd această persoană era osîndită la moarte prin contumace [fr.].

EFIGIE, efigii, s. f. Reprezentare în relief pe monede, medalii etc. a chipului unei persoane. – Din fr. effigie, lat. effigies.

EFIGIE, efigii, s. f. Reprezentare plastică a chipului unei persoane (mai ales pe monede sau medalii). Bronz sau marmură cu efigia lui nu s-a ridicat încă în fața nici unei școli veterinare. ANGHEL, PR. 108. Afirmînd a țării vechi datini glorioase, Am și bătut monedă cu efigia mea. ALECSANDRI, T. II 153. – Accentuat și: efigie.

EFIGIE s.f. Chipul unui suveran, al unui șef de stat, reprezentat pe o monedă, pe o medalie etc. ♦ (Rar) Imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. [Pron. -gi-e, gen. -iei. / < fr., it. effigie, cf. lat. effigies – imagine].

EFIGIE s. f. chipul unui suveran, al unui om de stat, de știință etc., reprezentat pe o monedă, medalie, marcă poștală. ◊ imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. (< fr. effigie, lat. effigies)

EFIGIE ~i f. Reprezentare în relief a figurii unei personalități pe o monedă sau pe o medalie. [G.-D. efigiei; Sil. -gi-e] /<fr. effigie, lat. effigies

efigie f. reprezentarea unei persoane în pictură sau în relief: monedă cu efigia suveranului.

*efígĭe f. (lat. effígies, d. ef-fingere, a reprezenta. V. figură). Reprezentarea, imaginea uneĭ persoane: monetă cu efigia suveranuluĭ.

efigiu sn vz efigie

efigia vb. I (fig.) A scoate în relief ◊ „Avem acum [...] bucuria de a efigia un jubileu: cea de-a 250-a carte tipărită sub arcadele [...] acestei prestigioase colecții, ale cărei volume de buzunar apar în limbile română, maghiară și germană.” Săpt. 27 II 81 p. 4 (din efigie + -a)

efigie (desp. -gi-e) s. f., art. efigia (desp. -gi-a), g.-d. art. efigiei; pl. efigii, art. efigiile (desp. -gi-i-)

efigie (-gi-e) s. f., art. efigia (-gi-a), g.-d. art. efigiei; pl. efigii, art. efigiile (-gi-i-)

efigie s. f. (sil. -gi-e), art. efigia (sil. -gi-a), g.-d. art. efigiei; pl. efigii, art. efigiile (sil. -gi-i)

efigie

efigie.

EFIGIE s. chip, (prin Munt.) tabă. (~ a unei medalii.)

EFIGIE s. chip, (prin Munt.) tabă. (~ a unei medalii.)